Făcurăm ochi pe vremea când
trăia numai pe sponci hoţia –
azi, prin abile sforării,
n-o mai încape România,

o bilă albă pentru noi
- cei care butonăm puterea –
că-n faţa legii-s toţi egali
acei ce ne urmează vrerea.

Iar vrerea noastră-i ca o ploaie
peste câmpiile-nsetate:
Dup-osteneala pentru toţi,
vrem doar de pace s-avem parte!

Să fie oare mult prea mult
ce cerem unor foşti fârtaţi,
când ştim că creştinismu-ndeamnă
să ne iubim ca nişte fraţi?!

Iertare, strigă omenia
acasă pe-ăst picior de plai!
De vrei mişelnic să nu fii,
în cel căzut să nu mai dai...

Dar una-i mila-n teorie
şi alta realismul sec;
istoria ne dovedeşte
că omu-i crud, nu doar zevzec

al turmei spirit când stârneşte
instinctele în el spăsite
şi-abjecţia ţinută-n frâu
cu aforisme ipocrite.

Uitând ce-a fost, iată c-acum
suntem văzuţi ca nişte fiare,
românii-n păr sperând Edenul
după a noastră-ntemniţare.

Nebunilor, vă sumeţiţi
cu-al vostru crez bolborosit,
uitării dând destinu-n lume
cu care omu-i plămădit!

Aflaţi c-am fost predestinaţi
să cârmuim această ţară
şi faima ei să o sporim
chiar prin hoţie şi ocară,

cum voi sunteţi predestinaţi
aleşilor să vă supuneţi –
decât rebeli, mai bine-ar fi
de mămăligă să o puneţi...

Decembriada ce-a adus
poporului înfierbântat,
ştiut fiind că individul
de statul-malaxor e precedat?

Râvniţi averi pe care cică
le-am strâns pentru ai noşti urmaşi –
istoria-i va răsplăti
pe vrednici şi pe cârcotaşi.

Cu vrednicie am servit
o mică parte din popor,
acea grupare-n care intră
partide, clanuri şi ai lor.

De consecinţe nu ne temem,
suntem o forţă la răcoare
şi în curând un nou partid
pe scena românească va apare:

Partidul luptătorilor căliţi
în a culiselor dispute –
mucenici azi, dar hotărâţi
s-ajungem mâine iar în frunte!

AUTOR:  George PETROVAI
                8 martie 2015