Febra (poezie de Antonia Zavalic) Imprimare 1265 Afişări
Scris de Antonia Luiza Zavalic   
Marţi, 06 Ianuarie 2015 08:24

cât am fost bolnavă
îmi înveleai trupul
să scoți apă ca dintr-o fântână peste care abia a nins
puneai pietre ca nu cumva să uiți locul zăpezii 
unde crucile au gravat numele noastre
și păsările care stau de veghe
și nopțile lungi
 
îmi spuneai că numai acum din apa aceasta
se poate bea
fără să stai să asculți ceasul din biserică
fără să simți vreo urmă de sete pe limbă
 
într-un fel toată această lume
are un loc de refugiu
și numai buzele mele o știu
că-n cutele lor râurile au apă caldă
și fecioarele vin iarna să se scalde pe furiș
ș-apoi să plângă cu trupurile lor curate
pe alte meleaguri
 
că viața asta merită totul
o singură dată
 
Poezie de Antonia Luiza Zavalic
6 ianuarie 2015

Share