O câmpie cu câteva coline sunt eu

Și zăpada se-așterne în straturi o mie peste sufletul meu.

Frigul pătrunde sub paltonul de frunze uscate țesut astă toamnă.

Cuvintele ei mușcă cu sete din inima mea

Și privirea-i de gheață pare o dungă de catifea.

Se iscă furtuni care plâng cu durere

Și adorm însoțită de lună și stele.

 

Autor: Gabriela Cosovan