La Stagirit avem dovada

că Universul are-un scop,

dar care nu e necesar,

altminteri

moartea-i înţeleasă

ca al vieţii scop hilar!

Iar Biblia ne-ncredinţează

prin al Genesei plan divin,

că toate-n lume-au fost făcute

din al Părintelui preaplin.

Iată motivul pentru care

în veci de veci El este totul –

pe palmă ţine nesfârşitul

într-un prezent fără-ncetare...

Când toate îşi urmează rostul

în Universul infinit

şi numai omul firoscos

se nărăveşte la cârtit,

e limpede că Dumnezeu

- un Genitor desăvârşit –

creaţia Şi-o guvernează

pân’ va decide-al ei sfârşit.

El singur ştie ziua mare

a Judecăţii din final;

va fi o cosmică schimbare,

ori doar pe Terra-n plan moral

întru răsplata drepţilor

şi-a răului promisă plată?

De-aceea omul temător

şi responsabil totodată,

nu se-amăgeşte cu-ndoiala

că-i scris, dar poate n-o să fie,

ci ceas de ceas se pregăteşte

să intre-n noua-mpărăţie,

acel Eden atemporal

al fericirii necuprinse,

unde-nfrăţirea va fi fapt

şi faptele iubiri nestinse.

AUTOR: GEORGE PETROVAI