Dezveliri (poezie de Antonia Zavalic) Imprimare 1543 Afişări
Scris de Antonia Luiza Zavalic   
Duminică, 07 Decembrie 2014 07:32

Pământul e moale
așteaptă corpurile noastre, prima zăpadă.
Totul cade lustruind colțuri de soare obscur.
 
De astăzi sunt un copil cu inimă mică. 
Deschid ferestrele și întâmpin oamenii 
care se întorc noaptea în casa mea,
oameni care fac liniște în loc să bată la ușă.
 
Tiptil, mă apeși sub pulover. 
Nu știu de ce căldura care vine de la tine
mă ține aprinsă ca un lampion, uns
și dat drumul târziu.
 
Se arde flacăra repede, 
tu mă înveți să uit,
să citesc la becuri eco, 
să subliniez în cărți tot ce-i înfricoșător de frumos
tot ce poate fi închipuit
o durere
 
Iar tu
numai tu ești o liniște.
 
AUTOR: ANTONIA ZAVALIC

Share
Ultima actualizare Duminică, 07 Decembrie 2014 07:48