| Procletul (Balada demnitarului nedemn) (Autor: George Petrovai) |
|
1384 Afişări |
| Scris de George Petrovai |
| Vineri, 05 Decembrie 2014 09:08 |
|
Invocaţie
Deşi nu cred în Tine nici de leac,
eu – iată – Te invoc
ca un estet ce sunt,
nu ca să-Ţi cer cum Ţi-am cerut cândva
(un biet naiv eram pe-atunci)
şi neprimind
să mă conving
că-i lesne să exişti
când toate omului îi merg din plin,
ci ca aminte să-Ţi aduc
că eu exist şi nu oricum,
pe când Tu eşti Acel ce eşti –
un tată cu atâtea chipuri,
încât lipsit de chip eşti pentru unii mumă
şi pentru omenirea-n suferinţă ciumă.
Adoraţie
Da, sunt astăzi cineva-ntre semeni
prin tot ce-n Decalog pe veci ai interzis!
Chiar crezi că mila-nalţă şi-n ea e fericirea
din raiul după moarte pe care l-ai promis?
Dar viaţa dovedeşte că mila-i slăbiciune
şi locul nu şi-l află pe al Pământului cuprins,
unde cruzimea-i lege, iar legile sunt crude
pentru nevolnicul ce-n cursa păcatului e prins.
„Tu clipa ţi-o trăieşte!” e pentru mine crezul
prin care ai de toate – putere, bani, plăcere;
răbdarea nu-i virtute, izbânda este totul
şi-atunci a ta viaţă nu va mai fi părere.
AUTOR: GEORGE PETROVAI |
