Esenţa în viziunea lui Nietzsche (articol de Marina Georgiana Mogoș)

« Amurgul idolilor » cu siguranţă pune în lumina vorbele lui Hegel datorită faptului că Nietzsche abordează un alt mod de a descoperi esenţa : în loc să folosească vederea, foloseşte alt simţ simbolic, mai exact auzul, pentru a surprinde inconştientul şi corpul ascuns în simptome.Astfel, propune un nou tip de analiză psihologică deoarece încearcă să arate datorită căror factori se datorează aceste filosofii, cărui tip de om, cărei atitudini.Mai mult decât atât, trebuie remarcat faptul că pentru Nietzsche, trupul şi sufletul formează un tot, contrar filosofilor care separă trupul de suflet, şi susţine ideea unificării trecutului cu prezentul.În aceeaşi ordine de idei, Nietzsche este de părere că tipul de om care urmăreşte să modeleze valori este slab, îndepărtează sensibilitatea şi are nevoie de certitudini.Prin urmare, omul care are nevoie de certitudini cu siguranţă doreşte să întrerupă şirul întrebărilor cu privire la tot ce ne este încă străin, pentru a putea trăi liniştit în ignoranţa.De asemenea, îndepărtarea sensibilităţii atrage lipsa de interes cu privire la esenţă omului, deci tot ceea ce ar mai conta este reprezentat de ce este comun şi lipsit de originalitate.