Sfârșit (poezie de Antonia Luiza Zavalic) Imprimare 1037 Afişări
Scris de Antonia Luiza Zavalic   
Sâmbătă, 28 Iunie 2014 16:33

Urc, urc cu întrerupere.
Mă adăpostesc cu sângele la vedere, hrănesc brutele din palmă,
mă recunosc ca într-o oglindă cu miez descompus. 
Totul se ucide în gândul lui Dumnezeu.

Minutul ăsta are muzica lui, sufletul lui, crima lui. 
E atâta culoare în respirația ta
și numai eu o văd. 
Nu trece mult timp, pe care îl ținem în brațe și spunem că
este al nostru. Atât avem despre noi și nimeni nu știe. 


Am făcut o biserică în care să trăim 
ca doi muritori în care viitorul nu moare. 
Acolo este duminică în fiecare zi.

Atât am apucat să știu despre viață.

AUTOR: Antonia Luiza Zavalic

www.sighet-online.ro


Share
Ultima actualizare Sâmbătă, 28 Iunie 2014 17:16