și dacă mai aștepți puțin, întunericul

face coajă pe tăcerea mea. După aceea, sunt cea mai netedă femeie, 

care se mută într-un gând 

cu toate valizele ei de-o viață.

Sunt frumoasă 

și nu am nimic de astâmpărat la această frumusețe.

Cadavrele curg 

în lacrimi

până nu mai rămâne nimic de plâns. Până s-a plătit totul

și lumea își învață moartea pe de rost.

Sunt femeia

cea mai răpită din anotimpul ei.

 

AUTOR: Antonia Luiza Zavalic

8 iunie 2014

www.sighet-online.ro