| Despre puritatea spiritului românesc în cântec și vers, impresii post-lansare „Acum știu cine sunt“ - Grigore Lese |
|
949 Afişări |
| Scris de Antonia Luiza Zavalic |
| Sâmbătă, 22 Februarie 2014 23:30 |
|
„Mă izolez în cântec și așa reușesc să mă regăsesc. Funcționează. E ca o călătorie în timp într-o lume mai bună, mai frumoasă, mai adevărată.” Grigore Leșe
Dacă ar fi să descriu într-un singur cuvânt evenimentul lansării de carte al Maestrului Grigore Leșe aș alege: muzică (pentru că acest cuvânt a fost anume creat să spună multe); fiindcă muzica sapă și astupă totodată, fiindcă ea trece ca razele de lumină în cele mai întunecoase cotolane ale sufletului, devenind o oglindă veritabilă, în care te poți privi neîncetat până te cunoști, până știi cine ești. Acesta a fost mesajul pe care l-am receptat astăzi. Și pentru că muzica autentică românească este adepta unei singure inimi, cea a iubirii, a zbaterii care vine în lume să-și facă auzite bătăile, s-au adunat la Sala Radio Sighet foarte mulți doritori care au venit s-o asculte.
A fost o întâlnire memorabilă cu două personalități de renume internațional a căror talent a străbătut lumea: Grigore Leșe și Gheorghe Zamfir. Au vorbit despre muzică și despre viață și mai ales despre cum aceste dimensiuni nu pot fi separate, întrucât viața are o sonoritate a ei, de la momentul nașterii până la momentul morții; artistul fiind prin excelență omul preocupat să asculte și să redea lumii timpul pierdut, esența și rugăciunea, fiindcă pentru românul de odinioară muzica se împletea cu însăşi viaţa şi avea valoare sacră. Atunci când el cânta, o făcea din toată fiinţa, de aceea nu putea să vorbească decât despre adevăr, un adevăr al său, care este de fapt al nostru, al tuturor.
Nu cred că există un român care să nu-l fi ascultat măcar o dată pe rapsodul Grigore Leșe și mai cred că toți aceia care au avut ocazia să-l audă, au recunoscut pulsul cântecului ca și cum ar fi fost al lor.
Grigore Leşe, sau Grigore a lui Ion Opriş, cum îi spun ţăranii din Stoiceni (Lăpuş), mărtursește că e mândru să fie absolventul unui institut de folclor care se cheamă Ţara Lăpuşului. Grigore Leşe este înainte de toate prin ceea ce face, un redutabil luptător pentru păstrarea autenticităţii în folclor şi împotriva contrafacerilor de orice fel: „De-a lungul anilor am căutat să interpretez cântecele care se găseau în sufletul oamenilor [...]”.
Interpret al unor hori unice cu rezonanţe ancestrale, Grigore Leşe este şi un desăvârşit cunoscător al instrumentelor tradiţionale cum ar fi fluierul, cavalul, tilinca, toaca. Grigore Leșe crează o imagine vie a dorului, a dealurilor, a vieții tăranului anonim de odinioară; de aceea cântecul lui rezistă și poate fi pus alături de oricare din marile creații și capodopere ale lumii fiindcă este o mărturie a unui popor binecuvântat de Dumnezeu.
În cadrul acestui eveniment, am înțeles condiția identității, a cunoașterii de sine, rostită în câteva cuvinte de către Maestrul Grigore Leșe: “Ca să mă pot aduna, a trebuit întâi să mă risipesc. Acum știu cine sunt- pentru mine sunt importante valorile, trecutul”. O adevărată filosofie despre viața și rostul ei, concentrată în câteva rânduri, care ne arată că singura destinație a omului, este el însuși (cum spunea Novalis, poetul și prozatorul de origine germană: „Spre ce ne îndreptăm? Mereu spre casă”)
AUTOR: Antonia Luiza Zavalic
22 februarie 2014
www.sighet-online.ro
Fotografie realizată de Nicolae Anton Nistor
|
| Ultima actualizare Duminică, 23 Februarie 2014 00:14 |
