Să nu citești vreodată o carte (editorial) Imprimare 960 Afişări
Scris de Alexandra Costin   
Miercuri, 22 Ianuarie 2014 16:30

E greu să fii adolescent în ziua de azi, nu-i așa? Ești atacat din toate părțile de idei comuniste despre importanța școlii și a cărților. Părinții și profesorii sunt mereu cu ochii pe tine, să fii mereu cu cartea în mână, să nu iei note mici, să mergi la o facultate bună, să fii și tu cineva. De parcă tu nu știi mai bine decât ei cum e lumea! Ei sunt în urmă, clar. Babalâcii ăștia încă n-au aflat că pentru a reuși în viață nu-ți mai trebuie școală. Ce, Bianca Drăgușanu a ajuns să își cumpere chiloți din Dubai pentru că avea note bune la școală? Învățătura, ca și munca, sunt concepte foarte retro. Poate părinții tăi și-au tocit coatele pe băncile școlii, ca să fie acum, la bătrânețe, îngropați în datorii la bănci și să nu-și permită și ei o vacanță ca lumea și o mașină mai șmecheră. Azi e mult mai simplu, rețeta pentru succes e universală. Dacă ești fată, ai mare noroc. Tot ce ai nevoie e să te cerți cu mâncarea și să alegi hainele potrivite. Mai departe, lucrurile vin de la sine. Dacă nu, faci un efort și te prezinți la vreun show d-ăsta de așa-zise talente. Cineva tot te bagă în seamă, n-avea griji! Nici nu-ți dai seama cât de repede ajungi să te accesezi direct în casele românilor. Și ce, parcă pentru asta e nevoie de carte? Pf, ba vezi să nu! De parcă nu știi tu că toate geniile astea, de au scris nșpe mii de cărți, au murit în jeg și în foame. Uită-te și tu la profu de mate, cum vine la școală cu același sacou de doi ani și nici nu își dă seama că râzi de el în spatele clasei, în timp ce el încearcă să îți explice ceva ecuații pe care nu le vei folosi niciodată. Și profa de română, vine ea cu listele de lectură. Dacă e așa deșteaptă, cum de n-a auzit că acum sunt filme după aproape toate cărțile? BAC-ul se ia ușor. Și ieftin. Facultatea e floare la ureche.
 Ăsta e secretul – nu cumva să citești vreo carte! Internetul îți oferă tot ce ai nevoie. Pe bibliotecară o lăsăm să iasă la pensie, că săraca e obosită de atâta singurătate între cărți prăfuite. 
 Lasă, să citească urâții, că ăia n-au nicio șansă dacă nu învață. Asta e, fiecare cum îi e norocul! Tu n-ai nevoie să pătrunzi în lumi și universuri complet noi, care îți lărgesc orizonturile. N-ai nevoie să cunoști altceva decât îți oferă televizorul (face și ăla ce poate, săracu). Cu ce te-ajută pe tine să știi cine a scris „La răscruce de vânturi”? Un search pe google te rezolvă. De ce ai vrea tu să descoperi lumea altfel decât cei din jurul tău? De ce să te intereseze pe tine manierele de la masă ale japonezilor? Dacă ai noroc să ajungi vreodată prin Africa, te descurci tu cât să cauți un magazin Gucci. (Stai, Japonia nu era în Asia? Ah, până la urmă, important e că îți permiți să ajungi acolo). Nu ai absolut niciun motiv să te simți prost. Tu, cel care te regăsești în rândurile acestea, ești cetățeanul perfect al României de azi. Tu ești viitorul, tu ești ceea ce visează politicienii când își proiectează campaniile electorale. Ești ceea ce vede lumea când se uită înspre România. Fii mândru de tine! Peste zece, peste douăzeci de ani, vei fi și tu acolo sus, în fruntea țării și tot satu se va mândri cu numele tău. Poate botează o uliță în cinstea ta. Și-atunci ai să le dai tu peste nas profesorilor care spuneau că nu ești de 10. Le-arăți tu cine ești! Taie-le un pic din salarii, că și-așa au ăștia destui bani! Scoate din programă niște examene, nu vrei ca generațiile tinere să crească stresate, cum ai crescut tu. Fă filmele obligatorii, nu cărțile! Uite o idee bună – economie de timp, de hârtie și de energie. Ia-ți prietenii din școală și bagă-i și pe ei în politică! Inventează-le vreo două funcții, doar sunteți prieteni! Plus că sunt oameni deștepți ca tine, nu fraieri de ăștia ce și-au mâncat tinerețile prin biblioteci. Sunt oameni cu școala vieții. Cât de bine ați putea să puneți voi țara la cale! Îți iei și o nevastă, cu rol decorativ, să dea bine în poze. Una fără prea multă minte, că n-ai nevoie de complicații și de discuții profunde despre sentimente (de ce să te legi la cap dacă nu te doare, nu?). Dacă ai noroc, copiii îți vor păși pe urme. Nu uita să le dai și lor aceeași lecție valoroasă pe care ai primit-o și tu – să nu citești vreodată o carte! 
 
Nota autorului: Fac parte dintre cei care și-au petrecut anii de școală cu nasul în cărți. Recunosc, nu cărți de matematică, fizică sau chimie. Cărți de istorie, de filosofie, de artă, romane și volume de poezii. Am luat cinematografia ca pe o artă, nu ca pe un substitut al cărților din școală. Și am ajuns încâlcită în același sistem pe care încercam să îl condamn în articolul de mai sus. Am scris acest pamflet pentru că mi-am dat seama, după multă risipă de energie, că discuțiile serioase pe marginea acestui subiect sunt futile. Nu pot decât să apelez la scris, ca un catharsis. Ah, și mai pot să fac ceva. Pot să merg dimineața la muncă cu speranța că peste câțiva ani, copiii care au ieșit din clasele mele vor citi articolul de mai sus și nu se vor regăsi în niciun cuvânt.
 
AUTOR: Alexandra Costin
22 ianuarie 2014
www.sighet-online.ro

Share
Ultima actualizare Miercuri, 22 Ianuarie 2014 16:35