| Antonia Luiza Zavalic - "prea devreme, îmbătrânind" (poezie) |
|
776 Afişări |
| Scris de Antonia Luiza Zavalic |
| Duminică, 22 Decembrie 2013 12:01 |
|
ne ţesem
ca pe nişte ciorăpei de lână, unul pe căldura altuia
timizi şi străpunşi de acelaşi vârf al sărutului
sub piele derizorie,
întinderile noastre duc ţărmurile departe de mări
să le înghită cu foame peştii făcuţi
din nisip
şi noi
suprapuşi pe altarul în care a scăzut focul
creăm o fotografie perfectă cu zâmbet
din arderi iese sânge cald
(sângele cerului făcut
din nisip)
cum adună apă grea într-o splină
mâncându-se până la resturi şi topind
tot
Eu încă mai scuip sânge şi sfârşitul vieţii acestuia.
AUTOR: Antonia Luiza Zavalic
22 decembrie 2013 |
