| Poezie: Antonia Zavalic - "Femeia descrisă dintr-un trecut ales la întâmplare" |
|
891 Afişări |
| Scris de Antonia Luiza Zavalic |
| Duminică, 10 Noiembrie 2013 21:52 |
|
avea un fel de a-ţi vorbi
cu glasul strecurat
ca o căruţă trasă de pisici sălbatice la miezul nopţii printre mieunături
abia dacă desluşeai buzele ei sărutând bezna.
O visai cum se duce într-o lume mai puţin bună să-i zâmbească, devenind femeia înflăcărată care pune pământ peste moarte
şi care se roagă cu mâini fierbinţi.
Te îmbrăţişa ca la prima ei întâlnire înainte să muşte din sărut
ca la o pradă, flămândă.
O iubeai
când facea nopţilor o cerere în căsătorie,
când dansa transpirată pe tocuri şi mai ales
când râdea cu sângele trecut în vârstă.
S-ar putea spune că bătrâneţea
şi-a făcut refugiu în inima ei şi că de acum încolo
trăieşte cu ochii împăienjeniţi la trecători,
privindu-i pe viaţă.
Era atât de frumoasă când dădea umbra la o parte şi
te făcea să simţi toată căldura, toată foamea, toată transpiraţia şi tot sângele
din lume curgând şiroi pe spatele tău.
Păcat că n-o auzeai niciodată când se apropie.
AUTOR: ANTONIA LUIZA ZAVALIC
10.11.2013
www.sighet-online.ro |
