Poezie: Antonia Zavalic - "Poem scris din memorie" Imprimare 888 Afişări
Scris de Antonia Luiza Zavalic   
Joi, 07 Noiembrie 2013 15:01

Îmi place să cred că Dumnezeu Înşuşi se ridică
pe carne şi răspunde la rugăciuni ca la un anotimp care plouă în ochii suplicanţilor. 
 
Câteodată mă doare zâmbetul
şi îl panseaz ca pe o rană care o închid într-o colivie cu păsări care aşteaptă
să crească o pistă mare unde se decolează safe.
Va creşte înăuntru
şi-o voi pipăi cu degetele mirosind a întuneric
voi da de păsări şi le voi muta în alte colivii cu gratii şterse,
ele vor sta cuminţi.
N-aş putea spune niciodată câţi îngeri
mă vizitează în timpul lor, sau câte ferestre au vedere spre mine
şi câţi oameni se opresc să privească.
Câteodată sunt tristă şi n-aş scrie pentru nimic, căci trupul îmi curge ca o cerneală
care caută să păteze aceeaşi hârtie până o rupe.  
Chiar azi mi-am epuizat suflarea pe o bucată de zid
trecătorii s-au dus mai departe
pe străzi inutile cu umbrelele lor acoperite
de gânduri.
 
Am un timp cu clopote
şi o joi care se repetă în fiecare ceas
un ceas fără limbă, în care mă opresc de câte ori nu ştiu să mă plâng
sau de câte ori plâng fără să mă ştiu. 
 
AUTOR: ANTONIA LUIZA ZAVALIC
www.sighet-online.ro
7 noiembrie 2013

Share