| Poezie: Antonia Zavalic - "Aici nu se moare" |
|
747 Afişări |
| Scris de Antonia Luiza Zavalic |
| Vineri, 25 Octombrie 2013 14:52 |
|
Demult am cunoscut o femeie,
avea tatuat un înger pe coastă şi era atâta lumină în tristeţea lui
că puteai să juri că de acolo
Dumnezeu a început lumea.
Câteodată îmi mai cântă seara,
ca la instrumentul cărnii şi din sărutul ei cresc catedrale răsturnate
le poţi demola căci mâine se fac iarăşi, cărămidă pe cărămidă,
ea le aşează perfect.
Te soarbe dintr-o înghiţitură că-ţi mai rămâne puţin până să descoperi că şi-n golul tău
e ceva prezent
ceva care sudează insesizabil
poate fi o pânză care începe din trupul ei, să te prindă delicat de la un capăt la altul
la momentul cel mai nepotrivit
să plângi ce ţi-a rămas.
Atunci ştii că rugăciunea îţi e ascultată când ea îşi întinde buzele
ca peste un câmp minat
balansând cu moartea pe ritmul liedurilor lui Haydn.
Şi Doamne, cum se joacă
cu toată muzica.
AUTOR: Antonia Luiza Zavalic
25 octombrie 2013
www.sighet-online.ro |
