Poezie: Antonia Zavalic -

Poezie: Antonia Zavalic - "Counting place"

740 Afişări

Scris de Antonia Luiza Zavalic

Luni, 14 Octombrie 2013 06:25

Aici mi-e bine

e soare destul cât să ajungă până la cea mai îndepărtată celulă din

corpul tău

îmi păstrez palmele calde, mai calde ca într-un sfârşit de iulie

după ce am îmbătat cerul cu noi

over în over

ajung să mă privesc ca din locul în care păsările vin cu oameni pe aripi

să îi înveţe

arta de a-şi duce dorul în zbor.

Ne potrivim degetele în fiecare linie

cât sunt ele de fragede, de adânci în mişcări,

de transpirate, ajung să ne cuprindă ca într-o rotaţie desăvârşită

a Pământului.

Lumina nu poate scăpa din hainele tale, ca dintr-o gaură neagră,

care înghite

fragmente din rujul meu decompus în întuneric.

Acolo unghiile cresc şi nimeni nu le simte, cât de tare străpung,

cât de adânc lasă urmele

să sângereze pe hectare întregi de suflet.

Fiecare atingere poartă numele unei nebunii

făcute să vindece când tot ce-a mai rămas de vindecat se crede

tulburător şi fatal.

Iubirea creşte ca un asteroid de care se lovesc camioane.

AUTOR: ANTONIA LUIZA ZAVALIC

14.10.2013