| Poezie: Antonia Luiza Zavalic - "Corpus" |
|
887 Afişări |
| Scris de Antonia Luiza Zavalic |
| Joi, 05 Septembrie 2013 21:22 |
|
Şi îmi aduc aminte
precum chipul lui Narcis păleşte în adâncimi
amintind despre frumuseţe
că o dată am pornit pe drumul depărtării şi de atunci
patul mi-a fost
un opritor teribil pentru nopţile lăsate pradă
era o aşa tăcere de puteai trasa liniştit graniţa între zbatere şi neant
şi doar atunci ştiai sigur ca de clipa în care pleoapele sunt trase
ca o cortină definitivă peste ochi
reluând aceleaşi imagini
numai din memorie
că
dacă se termină suflarea
lumânările au viaţă de la jumătate în jos
şi restul arde
cu ideea stingerii
că sângele încolţeşte pofta nepricepând
că poate umple şi stoarce aceeaşi inimă suspendată
în colţul agăţării
între timp
braţul trage trupul după voinţa lui
mai aproape de îmbrăţişări
construind un aşezământ cumplit
iar
odată cu vântul fiecare ne risipim
în paradisul suflării
eu una
încă mă îndoiesc de pseudoforţa unui sărut
şi de principiul care orbitează
în jurul unei atingeri.
AUTOR: Antonia Luiza Zavalic
05 septembrie 2013
www.sighet-online.ro
|
