În urma jurizării a fost selectat portofoliul Cercului de lectură Lecturiada sigheteană coordonat de prof.Odarca Bout, care reuneşte liceenii sigheteni şi profesorii acestora: Anuţa Ardelean, Angela Lengyel, Mihaela Sautriot, Mihaela Tănasă de la Liceul Pedagogic, Raluca Lozbă, Adriana Cristea de la Colegiul National Dragoş Vodă, Alina Florea- Liceul maghiar, Cristina Roatiş de la Liceul ucrainean.

Etapa finală a avut loc la Cluj, între 7-9 iunie 2013, la care au participat reprezentanţii cercurilor selectate (un elev şi coordonatorul cercului) în cadrul unui schimb de experienţă şi al unei tabere de jurnalism cultural.

Lecturiada sigheteană a fost reprezentată de Arba Raluca, elevă în clasa a XI a B la Liceul Pedagogic ,, Regele Ferdinand’’, profil pedagogic şi prof.Mihaela Tănasă.

***

Cluj, 7-9 iunie, 2013

Lecturiada elevilor 2013

Jurnalul Ralucăi Arba

Cu ochii pe jumătate închişi, mi-am dat seama că peretele de lângă pat era străin. Încet, un gând s-a furişat în mintea mea. Nu mai eram acasă. Atunci, unde eram mai exact? Un zgomot de maşini se auzea de undeva de aproape. M-am ridicat din pat şi…ce să vezi? Nu eram singură ! Colegele mele de cameră dormeau liniştite în partea opusă a camerei. Una câte una, imaginile au început să se deruleze şi în sfârşit am realizat că eram în Cluj la Lecturiada elevilor 2013.

Micul dejun într-un oraş străin nu s-a putut lua la un mall închis, aşa că mi-am luat doar un covrig. Mă gândeam că, oricum, ceva mai rău nu se va întâmpla…

Am ajuns chiar la timp pentru festivitatea de deschidere . Nici nu mi-am dat bine seama cum stau lucrurile că am şi fost lansată în lumea jurnalismului. A fost ciudat,dar într-un mod interesant: începi ca impostor şi pe parcurs devii autentic.

Prima experienţă ca jurnalist ,,impostor”,ca să zic aşa,a fost la Biblioteca Academiei. Mirosul de cărţi te întâmpina de la intrare. O doamnă nerăbdătoare ne-a condus în sala unde, pe masă, se odihneau obosite câteva volume vechi de aproape 500 de ani. Cu toate că filmul vieţii s-a derulat cu mult înainte, aceste cărţi îmbătrânite ascund o mare valoare culturală. Istoria cărţilor povestită de bibliotecară ne-a transpus într-o altă epocă.

La întoarcere am avut propriul nostru ,,stand'' unde am expus materialele şi posterele aduse de acasă. Apoi am avut parte de interesantele discuţii despre jurnalismul cultural avându-i ca invitaţi pe Elena Abrudan şi Mihaela Mureşan de la Departamentul de Jurnalism UBB şi Călin Vlasie, directorul Editurii Paralela 45.

Spre seară,am mers la Librarium,una dintre cele mai frumoase librării pe care le-am văzut,unde am avut ocazia minunată de a-l întâlni pe Ion Pop,critic literar, poet ,dar şi primul redactor al revistei Echinox.Un om deosebit,care după atâta timp şi-a păstrat vie dragostea în ceea ce priveşte literatura, jurnalismul, criticismul.

Apariţia celor patru tineri clujeni, trei dintre ei poeţi, iar unul prozator a fost o surpriză extrem plăcută. Ne-au citit fiecare din creaţiile lor,câteva poezii postmoderniste. Am încheiat seara vizionând un fragment de spectacol la Facultatea de Teatru şi Televiziune.

Fără să ştim exact cât de mare e Clujul,am luat-o pe jos către internat.Ei bine,după aproape o oră de mers pe jos,am întrebat pe cineva dacă mai e mult şi răspunsul a fost afirmativ.Concluzia? Evident,am luat un taxi că altfel ne-ar fi prins noaptea pe străzi.

Sâmbătă dimineaţa

Un perete mai puţin străin.Un mic dejun mai consistent.Un taximetrist cu un GPS mai bun şi discuţii despre cronica de teatru de la primele ore ale dimineţii. După aceea Mihaela Mureşan ne-a intrdus în lumea jurnalismului narativ.Acesta se naşte din mocirla presei actuale şi abordează tehnici literare pentru a prezenta ,,felia'' de realitate.

Vizita făcută la Radio Cluj şi TVR Cluj a fost o experienţă minunată. Am făcut cunoştinţă cu cei care sunt în spatele micului ecran şi a marilor frecvenţe şi am realizat că nu e o muncă deloc uşoară.Mi-a plăcut să ne jucăm de-a cameramanii într-un studiou tv,unde am învăţat multe lucruri noi.Unul dintre ele e acela că televiziunea constă în ceea ce se vede şi în ceea ce se aude, adică imagine şi sunet. Încă o experienţă asemănătoare a fost la studiourile media UBB unde am cunoscut studenţi cărora le place mult ceea ce fac.Ne-au arătat şi câteva filmuleţe realizate de ei.

Mi-am făcut prieteni noi. Colegele mele de cameră sunt nişte persoane deosebite.Una dintre ele are o voce deosebită şi cântă minunat la chitară aşa că înainte de culcare ,aveam concert în cameră.În ultima seară ne-am uitat până la 3 dimineaţa la un film cu Mr.Bean aşa că nu e de mirare că dimineaţă am adormit şi m-am trezit doar la bătăile insistente ale profesoarei în uşă.

În dimineaţa dinaintea plecării,în sală se simţea aerul trist al despărţirii.Fiecare a avut ocazia de a împărtăşi impresiile în urma celor două zile trăite în lumea jurnalismului şi a lecturii.

Am plecat pe jos,cu bagajul după mine sau mai bine zis cu bagajul în braţe.La propriu! Am mers timp de o oră şi eram extenuată.Mda,probabil vă gândiţi că aş fi putut lua un taxi şi m-ar fi scutit de tot efortul.Dar,dacă aş fi procedat aşa, nu l-aş mai fi întâlnit pe inginerul ce lucrează la NASA…Am să vă spun pe scurt ce s-a întâmplat.

Aţi cunoscut vreodată oameni frumoşi?Şi nu mă refer neaparat la aspectul fizic, ci la suflet.Oamenii aceia cu un suflet atât de minunat, încât după ce-i întâlneşti, nu mai eşti niciodată la fel. În faţa unui astfel de om mi-am trântit eu bagajul.Braţele mele păreau din gelatină după atâta cărat aşa că nu au mai rezistat şi au dat drumul bagajului chiar în mijlocul trotuarului. Domnul a trecut de mine,după care s-a întors şi s-a uitat în direcţia mea. A dat să plece, dar cu toate acestea, s-a întors şi s-a oferit să mă ajute.Mi-a spus că e important să fii om şi să-i ajuţi pe cei din jurul tău, fiindcă în ziua de azi, cu greu mai găseşti oameni care să te ajute fără să dorească ceva în schimb.

Distanţa şi diferenţa sunt tonicul secret al creativităţii.Când ne întoarcem acasă,găsim casa aşa cum am lăsat-o.Dar ceva s-a schimbat în mintea noastră,ceea ce,de fapt,schimbă totul…

Marea şi mica mea escapadă la Lecturiada elevilor 2013 !!!

În aceste zile am învăţat mai multe lucruri.Mi-am dat seama că nu ştiu mai nimic despre jurnalism. În jurnalism,nu scrii ca să spui ceva, ci scrii pentru că ai ceva de spus. Jurnalistul e mai mult un detectiv decât un scriitor. Cineva spunea că Jurnalismul constă în mare din a spune ,,Lordul John a murit!" unor oameni care n-au ştiut niciodată că Lordul John trăia.

De la Ion Pop şi tinerii poeţi am învăţat ce impact poate avea în viaţa unui om literatura de calitate. La televiziune,am învăţat diferitele planuri şi modalităţi de filmare.Am aflat că funcţia unui critic e aceea de a cerne valoarea de nonvaloare. La bibliotecă,am realizat cât de preţuită era o carte acum 500 de ani. Fiecare persoana dintr-un sat trebuia să pună o anumită sumă de bani,doar pentru a cumpăra o carte,care era prea scumpă pentru un singur om.

Am realizat că un bun scriitor este unul care spune adevărul.Dar,după câteva zile petrecute la masa de lucru,a spune adevărul într-un mod interesant se dovedeşte a fi un act la fel de uşor şi de plăcut ca acela de a-i face baie unei pisici…

Mă bucur mult c-am reprezentat Lecturiada sigheteană, sunt mândră că revista noastră Iluminări a fost foarte apreciată, la fel Jurnalul de bord cu care ne-am calificat şi, nu în ultimul rând, standul destinat sighetenilor.

***

Mulţumesc mult Clubului Rotary Sighetu Marmaţiei Voievodal pentru gestul pe care l-au făcut. Fără susţinerea lor financiară participarea la concurs şi şederea mea la Cluj nu ar fi fost aşa de reuşite. Cărţile şi lucrurile achiziţionate vor fi o mărturie a susţinerii şi dărniciei Clubului Rotary Voievodal pentru elevii sigheteni care citesc de plăcere.