Prin întrega sa activitate Octavian Postolache a avut un rol important câteva decenii în organizarea evenimentelor culturale din municipiul Sighetu Marmatiei. O personalitate puternică, un spirit de Don Juan, cu multe ciudăţenii pentru un om obişnuit, Octavian şi-a facut numeroşi prieteni. Prin pictură a reuşit să exprime surplusul de trăiri, de idei, dovedind ortiginalitate, o abordare aparte a tehncii picturale.

Tabolurile sale au foarte multe în comun cu pictorul norvegoan Edvard Munch.
Edvard Munch a fost un pictor norvegian, unul dintre pionerii artei moderne, considerat precursor al expresionismului. Măiestria cu care Munch a reuşit să dezvăluie secretele ascunse ale temelor abordate va fi un exemplu pe care îl vor urma mulţi alţi artişti. Munch, servindu-se de liniaritatea desenului, reuşeşte să reproducă pe pânză propriile sale stări de spirit. Atât picturile sale cât şi lucrările grafice se evidenţiază printr-un îndrăzneţ caracter inovator în sfera mijloacelor de realizare a operelor şi printr-o expresivitate abstractă a formelor. Prin contribuita norvegianului Munch cu renumitul sau Ţipat, expresionismul a fost în general considerat un ţipăt, un strigat. Pentru ca, asa cum declara Kandinsky, “prin mijlocirea unui colţ din natura”, arta dezvăluie de fapt lumea spirituala a artistului, acesta recreând lumea din imagini zămislite în sufletul sau.

Putem constata că la Octavian Postolache modalitatea sa de prezentare tipică constă în prezentarea lumii din perspectivă strict subiectivă, distorsionată intenţionat, pentru a crea momente emoţionale care să transmită idei şi stări de spirit.  Octavian Postolache caută să indice înţelegerea lumii prin propria lui perspectivă sau experienţă emoţională comparată cu înţelegerea "obişnuită" sau raţională a lumii materiale. Observăm în tablourile sale o libertatea creatoare absolută şi primatul expresiei asupra formei. Rezultatul este o pictură spectaculoasă din punct de vedere cromatic şi o estetică şocantă. Pictura lui ne atrage atenţia mai ales din punct de vedere  estetic, caracterizată de culori puternice (in cele mai multe predominând albastru in diferite nuanţe), contrastante, de linii frânte şi curbe, de un ritm discontinuu.

Octavian Postolache caută să indice înţelegerea lumii prin propria lui perspectivă sau experienţă emoţională comparată cu înţelegerea "obişnuită" sau raţională a lumii materiale. În  pictura lui Octavian Postolache, rolul principal îl are în primul rând pata de culoare dar şi linia expresivă.
Octavian Postolache păstreaza temele tradiţionale pe care le expune într-o formulă personală. Mediul în care trăieşte: la munte şi de câţiva ani între ape, are un rol decisiv în abordarea temelor dar şi în transpunerea pe pânză a trăirilor, artistul contopindu-se cu cosmicului, formand un întreg. Astfel, nu întâlnim în picturile lui Octavian Postolache orasul, pictorul cautand refugii in natură. Temele  si motive predilecte sunt  nelinistea metafizica şi natura halucinanta.

Octavian Postolache surprinde prin tehnica sa e şi îndrăzneala cu care abordează cromatica tablourilor. De admirat forţa şi curajul cu care aplică culoarea, folosirea culorilor, a formelor nedefinite pentru a exprima sentimente reale, generând structuri estetice pure.Fiecare pânza este o experienţă sentimentală iar uşoara distorsionare a formelor transmite un efect emoţional special. Viziunea personală este în mod evident distinctă, semnătura autorului este inconfundabilă!
Suprafeţe, linii, spaţii. simboluri misterioase sunt folosite de Octvain Postolache pentru a scrie un limbaj al artei realizat din concepte, sentimente, culori şi emoţii.

Într-un spaţiu împărţit uneori în registre verticale şi orizontale, alteori luând forma mozaicului, sau a unor construcţii ludice, pictorul introduce motive şi semne cu valoare simbolică. Albastrul, galbenul, verdele, oranjul, ocrul, rozul, negrul, culori distribuite în starea lor pură, creează armonii care încântă ochiul, îndeamnă la reflecţie şi la pătrunderea pe îndelete a conotaţiilor cu care pictorul şi-a investit lucrările. Octvain Postolache, prin ceea ce aşterne pe pânză, nu este comod. Pictura sa dispune la un dialog care solicită în aceeaşi măsură afectul şi zonele superioare ale spiritului.
Octvain Postolache, care are un simţ al armoniei cromatice, ajunge până la lucrări monocrome în care reliefurile descriu imagini cu delicateţe, cu simţ, cu poezie chiar. Este un fel destul original de a găsi spectacolul picturii, o pictură tare, de forţă.
Octavian Postolache este  prin natura sa un solitar, dar, paradoxal, l-au interesat foarte mult relaţiile interumane, care vor reprezenta esenţa existenţei şi a creaţiei sale.

AUTOR: Prof. dr. Ioan Dorel Todea