…30 aprilie este Ziua Internaţională a Jazzului…

Ne-am obişnuit să avem marcate, mai puţin în conştiinţă şi mai mult formal, fel de fel de sărbători, comemorări ale unor evenimente relevante pentru larga majoritate. Şi totuşi, au existat şi există grupuri “minoritare” ce au bulversat regulile şi reglementările tradiţionale, cărora trebuie să li se accepte contribuţia pozitivă, ne-accidentală, la evoluţia socio – culturală a speciei umane. In fond, individul în sine este un… minoritar, ce crează pentru minoritari. De aceea este minunat jazzul, nu este universal, în sens peiorativ, dar este original, mereu cool şi… free.

Jazzul este la doar a doua ediţie internaţională, sub patronaj UNESCO, dar are un impact semnificativ în conştiinţa unei “minorităţi” plasată uneori în catergoria elitelor şi alteori în grupul excentricilor. O muzică nu foarte “veche”, apărută cu peste un secol în urmă, pe malurile fluviului Mississippi, purtată şi însufleţită de ritmuri africane şi vise de libertate s-a raspândit cu repeziciune pe întreg mapamondul.

Jazz-ul este azi muzica oamenilor ne-convenţionali, a celor care pot improviza frumos şi iubesc improvizaţia. A trecut prin clasificări, ierarhizări, detractări şi adulări, pentru a-şi stabiliza cursul într-o muzică apreciată uneori ca şi complicată, dar simplă prin experimentalul continuu, neîncorsetată în false tabuuri.

Dacă a avut sau nu, iniţial, conotaţii erotice, are mai puţină importanţă, cert este că noua muzică a stârnit emoţii abordând chiar latura “improvizaţiei” existenţiale.

Un amalgam benefic de infuenţe de blues, negro spirituals, ragtime, cu muzică europeană şi mai nou cu cea latino-americană ridică jazz-ul la un nivel de expresivitate muzicală spectaculară. Şi mai ales, este minunat jazzul prin solidaritatea “clasică” dintre muzicieni şi admiratori/ spectatori dar şi prin influenţele pe palierul greu de abordat al muzicii clasice, compozitori ca Gershwin, Stravinsky, Şostakovici sau Denis Milhaud fiind sensibilizaţi de această muzică.

Ne place jazzul pentru că este muzică flexibilă, fiind şi o formulă magică de comunicare.

AUTOR: Ion Mariş

PS: Şi pentru exeplificare vă propun să ascultaţi un grup românesc special – Jazzappella!