O fericită întâmplare mi-a prilejuit demararea corespondenţei cu poetul Hughes Labrusse – în urmă cu câteva luni – ce avea să se finalizeze cu un eveniment inedit la Sighet. Am fixat virtual toate detaliile călătoriei domniei sale şi, vineri 22 martie 2013, la Sala George Enescu am avut parte de un spectacol complex de teatru, poezie, muzică, ce a bucurat un grup nu foarte numeros - din păcate - de spectatori (profesori de limba franceză, tineri elevi, vorbitori de franceză). Prima parte, spectacolul de teatru regizat de doamna Françoise Phytilis-Labrusse, profesor de teatru şi de litere, soţia poetului Hughes Labrusse, la care şi-a adus contribuţia o echipă numeroasă de francezi, ne-a oferit un joc cu... moartea creat pe structura unui poem de Matei Vişniec (Repas avec la Mort – La masă cu moartea), punctat cu simbolice epitafuri de pe crucile din Cimitirul Vesel. Un spectacol aparent sumbru, marcat de imagini şi scurte „poveşti” dramatice ce proiectează, atemporal, cronica unui sat, recompunând lumea demult dispărută a Săpânţei Maramureşului... E povestea perpetuă a călătoriei spre moarte, a împăcării cu moartea, o istorie a unei comunităţi rurale trăitoare în penumbra veşnică a cimitirului, o cronică a unei comunităţi ce sfidează totuşi tristeţea şi spaima. Lucas, Patrice, Chantal, Charles, Ghislaine, Michèle, Sylvie, Marianne au fost Ion, Mihai, Ileană, Toader, Ilie, Gheorghe, săpânţenii umbrelor ce s-au perindat pe scenă pentru a ne povesti cu detaşare mistică întâmplările funeste din viaţa fiecăruia.

A urmat un scurt moment poetic. A citit din creaţia sa poetul şi eseistul Hughes Labrusse (născut în 21 iunie 1938, la Melun, locuieşte la Caen, Franţa), preşedintele Asociaţiei Caen Calvados Roumanie, organizaţie creată împreună cu amici din Resita, un bun cunoscător şi apropiat al vieţii culturale din România. Lectura unor poeme în limba română a fost asigurată de Clara Maria Constantin, directorul bibliotecii judeţene din Reşiţa.

Poetul Hughes Labrusse are o biografie interesantă, a fost atras de Partidul Comunist, l-a cunoscut pe Tristan Tzara, a beneficiat de prietenia unor importante personalităţi ale culturii universale (André Breton, Michel Foucault, Juan Miro, René Char, etc.).

Domnul Hughes Labrusse, unul dintre marii poeţi contemporani francezi, încununat cu numeroase premii literare, participant constant la festivalurile de poezie de la Struga, Istanbul şi Kyoto, a publicat un număr impresionant de volume, dintre care amintim: La Complainte de l’Île Saint-Louis (1961), Poèmes pour que s’accomplisse (1966), L’oiseau le feurre l’arme (1968), L’Oiseau inaugural (1971), Le temps ranime (1973). Équerre Embarcation (1976). Présence abîmée (1978), Rome, ou quand on a un cœur et une chemise (1978), Deuil blanc (1980), Le Langage séduit (1983), La Dame du Désert (1986), Terrena l’arbre excessif (1986), Trente petites gravures à lire les yeux fermés (1990), Le Donateur (1991), De la fin du vol des oiseaux (1993), Michel Mousseau, le temps de peindre (1993), L’Enfant au Balcon suivi de son Double (2000), Précaires (2002), Théâtre de Sable (2002), Mes Spectres (volum bilingv franco-polonez, 2001 – volum bilingv franco-român, 2006). Mes Spectres (versiune integrală, 2008), Rien qu’une apparition (2009), Amourir (2011), La Cessation (2012).

Şi-n fine, triada artistică s-a încheiat cu un grupaj de cântece franţuzeşti, din repertoriul tradiţional şi contemporan. Aşa s-a derulat seara de Vineri, cu aplauze oferite generos, de un public restrâns dar cu adevărat filofrancez.

Grupul condus de poetul Hughes Labrusse, a petrecut câteva zile plăcute, cred, în Ţara neasemuită a Maramureşului, zile pe care le-a trăit intens. Prietenii francezi au fost primiţi de către oficialităţile din Săpânţa, au participat la slujba religioasă oficiată la biserica din Cimitirul Vesel, au vizitat câteva biserici din patrimoniul UNESCO, au interacţionat şi au fost impresionaţi de simplitatea vieţii rurale a zonei şi, au promis să revină cât mai curând în Maramureşul ce i-a primit cu răceala unui timp nu foarte primăvăratic, dar, în compensare, cu căldura prieteniilor înfiripate instantaneu…

Mulţumim Franţa, mulţumim prieteni! Merci France, merci les amis!

AUTOR: Ion Mariş – Rotary Club Sighet