N-am găsit un titlu care să te ţină strâns,

sau

să-ţi lege pumnul 

de al meu

cu forţa unui stol de păsări

când măsoară cerul pe aripi 

şi-i poartă greutatea. 

 

Pe alocuri au putrezit îngeri 

şi în locul lor

a crescut atâta dragoste

că ne putem sfinţi inimile.

 

Ai spus, 

că noi ne izbăvim,

singuri 

şi înfioraţi în închinări necuviincioase.

Cum ar fi să încetăm,

şi Dumnezeu să se căiască?

 

AUTOR: Antonia Zavalic