Copleşită sunt de-atâtea cuvinte 

Toate vin spre mine cu rezonanţă 

Se dispersează, ajung pe limba mea 

E obositor să mă priveşti rostind. 

..................................... 

Mâna întinsă ce o văd spre mine 

Nu mă face să simt nimic nou 

Nu mor şi nu cad, 

Tăcerea a învins. 

..................................... 

Aroma de sudoare şi noroi 

Se aşează-n straturi ondulate 

Nu mă privi, n-ai ce să vezi de ieri 

Doar culoarea vorbeşte azi. 

..................................... 

Arama de pe capul meu 

Îţi trezeşte oare vorba ?! 

Sunt veche şi de ieri, 

E obositor, mă mai priveşti? 

 

Autor: Stefania Adela Pop

aprilie 2008