Potrivit informaţiilor furnizate de către Direcţia de Cultură Maramureş, prin vocea directorului Ioan Marchi, „valoarea istorică nu rezidă doar în vechimea sa, ci şi în faptul că ea reprezintă un exemplu tipic pentru bisericile din Maramureş, plecând de la construcţiile din vremuri străvechi care mai există încă”.

„De dimensiuni relativ modeste, spaţiul său interior se lărgeşte datorită supraînălţării relevată în secolul XVIII şi în consecinţă creşte şi suprafaţa picturală. Biserica este impresionantă prin formele sale clare, net definite, elementele structurale aparent tratate, astfel încât să devină decorative, silueta relansată înconjurată de vegetaţia cu care ea se armonizează.

Pe parcursul existenţei sale biserica s-a dezvoltat în funcţie de gustul proprietarilor săi (parohiile diferitelor momente), în funcţie de tradiţia cultului, a credinţei religioase şi a vieţii din satul din care ea face parte integrantă, ca lăcaş sfânt, unic în zonă. Mai curând modestă, formată din pronaos, naos şi altar, ea se măreşte în secolul al XVIII-lea prin realizarea supraelevării.

Apoi biserica se măreşte pe partea de vest prin porticul şi tribuna naosului, modificări cerute de credincioşi pentru a respecta modelul bisericilor din Maramureş, cu acoperiş în două ape şi turn de factură gotică.
Biserica de lemn din Poienile Izei este un exemplu care ilustrează viaţa religioasă a unei mici comunităţi, beneficiare a unei relative independenţe, graţie amplasării sale”, au arătat oficialii Direcţiei Judeţene de Cultură.

Şi această biserică, la ferl ca celelalte ale Maramureşului, are nevoie uregntă de punerea în aplicare a unor prevederi europene menite să crească siguranţa acestui edificiu. Sunt probleme legate de lipsa stingătoarelor pentru incendii, instalaţii electrice improvizate ş.a.m.d.

                              sursa:www.citynews.ro