JANKA, de la Sighet la... Bucureşti! Imprimare 1263 Afişări
Scris de Maria Julean   
Vineri, 12 Octombrie 2012 21:55
În seara zilei de joi, 11 octombrie 2012, a avut loc la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti piesa „JANKA”.  Sala a fost arhiplină.
Nu ştiam foarte multe despre Holocaust. Piesa mi-a dat ocazia să-mi  completez cultura generală. De asemenea, m-a făcut să mă gândesc la viaţă. 
Ca orice „mic” reprezentat al unei generaţii tinere şi naive, „libertine” şi lipsită de griji, nu pot să spun că am stat vreodată să mă întreb cât ar trebui să apreciez viaţa şi tot ceea ce îmi oferă aceasta! Momentul  care mi-a smuls lacrimi a fost cel în care Janka a deschis cutia cu simbolul libertăţii ei: PÂINEA! În viaţa de zi cu zi, uităm cât de mult înseamnă să poţi avea  ce mânca, să primeşti un pahar cu apă, să poţi sta liniştit la soare fara nicio problemă. Uităm să apreciem libertatea de care dispunem, şansele pe care prezentul şi viitorul ni le oferă fara nicio limită, trebuie doar să vrem, să încercăm. Uităm adesea să privim în jur, să mulţumim că avem familia aproape, că avem prieteni.
Replici care mi-au rămas în minte au fost cele ca: „Apa este viaţă”  sau când mama spune copilului să mai ia o linguriţă de mâncare „pentru ea”. Am surâs puţin atunci, pentru că m-a dus cu gândul şi la mama mea! 
 Am fost foarte impresionată! Cât a durat  spectacolul, timpul s-a scurs foarte, foarte repede. Auzeam persoanele din jurul meu oftând, dar nu cred că a fost vreun om care să-şi ia ochii de la scenă.  Mi s-a părut interesantă alternanţa momentelor fericite cu cea a momentelor dure, pentru care doresc să felicit echipa care a muncit pentru acest spectacol atât de reuşit! Bravo! Începând cu doamna Maia Morgenstern, regizorul Toma Enache şi continuând cu toţi cei care au fost responsabili de imagini, sunet, scenariu! Bravo! Sunt sigură că a fost mult de muncă, dar vă asigur ca şi spectator, că totul a fost extraordinar! Admir puterea de care a dat dovadă Oscar Speace, având-o alături pe Janice Noga, pentru  punerea în scenă a vieţii familiei lor.
Afişul mare de la intrare prezenta şi sigla Rotary, producător: Rotary Club SIGHET! M-am simţit foarte mândră! Din doua motive: pentru că aveam la piept sigla clubului Rotaract şi pentru că iniţiativa acestui spectacol a pornit din oraşul meu natal! Micul oraş din nordul ţării! Dovada clară ca „esenţele tari se ţin în sticluţe mici”.

Maria JULEAN (studentă, UMF „Carol Davila” Bucureşti)


Share
Ultima actualizare Vineri, 12 Octombrie 2012 23:43