| George Petrovai - Stihuri din lumină (XV) |
|
1245 Afişări |
| Scris de George Petrovai |
| Sâmbătă, 19 Mai 2012 06:41 |
 1.Flori de gheaţă În nopţi cu lună sidefie ce-şi varsă spulberul luminii peste pământul adormit, sculptează gerul pe fereastră închipuiri seducătoare redate-n efigii de floare şi osândite să dispară când palma moale a căldurii le mângâie cu duioşie contururile-ntemniţate.
2.Femeile anului Ce alta este primăvara decât o mândră fetişcană, cu trup mlădiu ca firul ierbii şi-n toate Maica din icoană: în fecioria dătătoare de muguri calzi ca o ispită şi-n zâmbetul prelung al firii cu-mbătător miros de pită?! Iar vara, când se-nstăpâneşte peste păduri, livezi şi câmpuri, e zâna bună din poveste cu forme dăltuite-n cânturi. Pe drumul pardosit cu rod, roşcata toamnă durdulie coboar-aidoma unei regine ca mustu-n palme să adie. Vine la rând bătrâna iarnă cu hainele-i înzăpezite, ca de pământ să se lipească cu dorul unei vechi iubite. Fiind tuspatru feminine şi pline ochi de vino-ncoace, atâta vrem alt anotimp că nici nu ştim cum anul trece... 3.Lumina orbului Ca un copac bătut de vremi bătrânul orb se canonea făcându-şi veacu-n colţul lui chiar dacă lumea-l neglija (că de, nu-i lesne de trăit cu-atâţia hoţi şi cerşetori), şi numai noaptea îl smulgea din cerbicia resemnării ţesută-n şoaptele rugării, călăuzit de-a sa lumină - născută din întunecime – spre-o neştiută vizuină. ...Te-ai dus, bătrâne filosof al vieţuirii curăţată de frământările pizmaşe, luând cu tine pagini rare din cartea fără de sfârşit a suferinţelor abraşe. AUTOR: GEORGE PETROVAI www.sighet-online.ro |