Carte: Anatole France - "Insula pinguinilor" Imprimare 5880 Afişări
Scris de Dani Godja   
Sâmbătă, 10 Martie 2012 10:14

Viaţa unui popor nu e decât un şir de nenorociri, de crime şi de nebunii, lucru adevărat pentru naţiunea pinguină, ca şi pentru toate naţiunile. Cu excepţia aceasta, istoria pinguinilor este vrednică de admiraţie de la un capăt la altul.“

 Un misionar creştin ajunge, păcălit de Diavol, pe o insulă acoperită de gheţuri şi, având o vedere foarte proastă, îi confundă pe marii pinguini din specia Great Auk (dispărută la jumătatea secolului al XIX-lea) cu nişte păgâni ce trebuie creştinaţi. El botează animalele, iar Dumnezeu, care în mod normal le pemite doar oamenilor să fie botezaţi, rezolvă problema dăruindu-le pinguinilor suflete şi transformându-i în fiinţe omeneşti. Astfel începe istoria pinguinilor, ce o oglindeşte, satiric, pe cea a Franţei şi a Europei Occidentale. Pinguinii trec prin marile migraţii, prin Evul Mediu eroic, prin Renaştere şi cunosc o epocă modernă, tehnologică; civilizaţia lor ultraindustrială e distrusă, până la urmă, de o campanie teroristă, şi totul porneşte de la capăt. Insula pinguinilor e o critică a naturii umane; morala, obiceiurile şi legile omeneşti sunt obiectul satirei lui Anatole France.

 "Insula Pinguinilor" incearca sa transpuna oarecum aproape toate etapele de formare, crestere, educare si moarte a unei civilizatii. Unele capitole sunt strans legate intre ele, altele aduc cate o povestioara nouă, cu personaje alese din neamul pinguinilor, capitole ce reflectă fiecare cate un aspect diferit al noii civilizaţii. Alegerea acestei modalitati de a scrie romanul are avantajul de a-l face foarte usor de citit.

 Cartea te face să realizezi că umanitatea repetă mereu aceleasi greseli, că indiferent de câte planete am popula intr-un viitor ipotetic, vom acţiona intotdeauna exact in acelasi mod, criticând faptele pe care le-au facut predecesorii, chiar in timp ce le facem si noi intr-o maniera identică. Si dacă pe parcursul cărţii ideea aceasta e doar sugerată, ultima pagină expune direct exact ceea ce a fost ascuns printre rânduri in capitolele anterioare.

 Structura cartii urmareste evolutia pinguinilor ( a se citi a Frantei si a umanitatii) incepand cu ,,Originile”, ,,Timpurile vechi”, ,,Evul Mediu si Renasterea”, ,,Timpurile moderne”. De fapt, ultima parte a fost adevarata surpriza a cartii deoarece acel tip de scriitura clasica, echilibrata si ironica, se transforma intr-una moderna, de jumatate de secol XX; indraznesc chiar sa spun, o viziune S.F. doar aparent apocaliptica a viitorului, dar care, treptat, se confirma din ce in ce mai mult, pe masura trecerii timpului. Spre exemplu, perioada aceea este una a ,,cultului bogatiei” care distruge totul, spalarea creierelor nemaifiind o lozinca , ci o realitate, la fel ca si intoxicarea alimentara care distruge trupul si viata omului sau atentatele generalizate care ajung sa ruineze economia, sa ii determina pe oameni sa-si retraga banii de la banci si sa instaureze pe strazi haosul si in inimile lor frica.  

 Societatea trebuia sa ramana inchisa, izolata la propriu si la figurat, impiedicand evolutia.

 CITATE DIN CARTE:

„În orice stat civilizat, bogăţia e sacră. În statele democratice e singurul lucru sfânt.”

„Făgăduielile ne costă mai puţin decât plocoanele dar preţuiesc mai multe decât ele. Niciodată nu-i dai omului mai mult decât în clipa în care-i dai speranţe.”

„Dacă vrei să aduci o concepţie nouă (în istorie), vreo idee originală, dacă vei înfăţişa oamenii şi lucrurile într-un chip neaşteptat, îl vei ului pe cititor. Cititorul nu caută niciodată într.o carte de istorie decât neroziile ce le ştie mai dinainte. Dacă vei încerca să-l mai şi înveţi şi altceva, nu vei reuşi decât să-l umileşti şi să-l superi. Nu căuta să-l luminezi, căci se va plânge că îl jigneşti în convingerile lui.”

„Puţini sunt oamenii care au darul îndoielii. Un foarte mic număr de oameni îi poartă întrânşii sămânţa, care nu se dezvoltă fără cultură.„

„Ca dovezi, actele false valorează, în general, mai mult decât cele autentice, mai întâi pentru că au fost făcute anume pentru nevoile cauzei, la comandă şi pe măsură, şi pentru că sunt, în sfârşit, exacte şi juste. Sunt preferate celorlalte şi pentru că ne duc cu mintea într-o lume ideală, abătându-ne de la realitatea care, pe lumea aceasta, nu e niciodată pură. „

“Botezul Pinguinilor

 Cocotat pe un stei inalt, in mijlocul acelei arene salbatice, le-a zis:

- Locuitori ai acestei insule, cu toate ca sunteti mici de stat, aduceti mai degraba cu senatul unei intelepte republici decat cu o gloata de pescari si marinari. Prin seriozitatea voastra, prin tacerea voastra, prin tinuta voastra linistita,alcatuiti pe stanca asta salbatica o adunare asemanatoare cu aceea a senatorilor Romei, intruniti pentru dezbateri in templul Victoriei, ori mai curand cu inteleptii Atenei disputand pe bancile Aeropagului. Fara indoiala, n-aveti nici stiinta, nici mintea lor. Dar poate ca, in ochii Domnului, ii depasiti. Banuiesc ca sunteti curati si buni. Cutreierand tarmurile insulei voastre, n-am dat peste nici o urma de crima, nici urma de macel, nici capete, nici chici de dusmani ridicate in vreo prajina ori pironite in portile satelor. Mi se pare ca nu cunoasteti artele si ca nu folositi metalele. Dar inimile voastre sunt curate si mainile voastre neprihanite. Si adevarul va patrunde lesne in sufletele voastre.

 [...] Cu o prietenoasa curiozitate, isi intorceau spre el micul lor ochi rotund, prelungit in afara cu o pata alba, ovala, care dadea privirii lor ceva ciudat si omenesc.” 


Share
Ultima actualizare Vineri, 09 Martie 2012 22:49