1.Pentru bărbat încep durerile de cap după ce femeia şi-a vârât ceva în cap;

 2.Cu cât femeia este mai delicată şi mai graţioasă, cu atât papucul ei se dovedeşte mai apăsător;

 3. Ce ţi-e şi cu femeile! Toate vor să fie regine, deşi vremurile de aur ale regalităţii au apus, lăsând în urmă praful nobleţei şi pulberea etichetei;

4.În toată istoria existenţei sale omul n-a evoluat nici cât negru sub unghie. Ba parcă dimpotrivă. Dar el dă apă la moara teoriei evoluţioniste prin aceea că în alcătuirea sa se întrevăd elemente şi însuşiri specifice speciilor inferioare: vâscozitate de moluscă, cruzime de rechin, suficienţă de batracian scufundat în balta urât mirositoare a comodităţii, şiretenie de şarpe otrăvitor, lăcomie de vultur hoitar şi îndărătnicie de hienă flămândă;

 5.Ce-i parlamentarul român? Un om de zăpadă, care se topeşte cu totul în masa înfierbântată a dătătorilor de voturi, lăsând în urmă-i doar morcovul ce-i ţinuse loc de nas, foarte indignat şi el de nedemna sa întrebuinţare;

 6.Politica românească – o cocotă sătulă până peste cap de destrăbălarea şi calicia politicienilor autohtoni, dar incapabilă să-i ademenească pe străini;

  7.Viitoarele alegeri bat la uşa românilor. Ce bine-ar fi să facă anticameră până când îşi vor însuşi regulile elementare ale politeţii unui solicitant bine crescut!;

 8.Pentru a face politică în România zilelor noastre, în primul rând ai nevoie de obraz gros şi de fund tăbăcit: grosimea obrazului te va face imun la arsura scuipatului, iar şuturile încasate de posterior te vor propulsa spre vârful unei piramide sociale cu vârful în jos;

 9.De ce femeile frumoase nu se suportă? Fiindcă se iubesc atât de mult pe ele însele , încât în inima lor nu mai rămâne loc decât pentru ură manierată, invidie desăvârşită şi dispreţ fără cusur faţă de celelalte semene înzestrate cu chip plăcut şi forme atrăgătoare;

   10.Legea lui Coulomb aplicată în societate: Cine seamănă se adună sau doi oameni se simt atraşi unul de altul dacă sunt încărcaţi cu sarcini moral-spirituale de acelaşi semn;

 11.Nefericirea omului este direct proporţională cu vrerea şi invers proporţională cu putinţa;

  12.Este de mirare insistenţa cu care omul caută raiul, făcându-se în acelaşi timp tartorul poftelor sale;

  13.Inima omului – terenul de neîncetată confruntare dintre rai şi iad;

  14.Raiul – inima eliberată după evacuarea necurăţeniei pentru tulburarea liniştei interioare;

  15.Până şi în grădina Edenului mărul era la mare cinste. Astăzi, întrucât merii din grădinile românilor s-au uscat, aceştia se dau în vânt după cojile edenice;

  16.Preocupaţi până la obsesie să-şi trăiască clipa, oamenii irosesc marile unităţi ale timpului şi devin ridicoli în faţa eternităţii;

 17.Prin vrerea divină, întreaga existenţă umană este marcată de două mere: mărul furat din grădina Edenului şi mărul căzut în grădina ştiinţei lui Newton;

  18.Omul aleargă spre viitor fie urcat în şaua verbului a şti, fie în şaua verbului a avea;

   19.Ciclul obligatoriu al vieţii: Nici un om nu se naşte învăţat, însă cu toţii mor neştiutori;

  20.Deşi toţi oamenii sunt încătuşaţi fără milă de timp, doar nemuritorii pot să le spună compoziţia chimică a aliajului din care-s turnate cătuşele şi locul unde se află cheia pentru deschiderea lor;

  21.Omul este substanţa rezultată prin amestecul în retorta divină dintre a fost şi va fi, care apoi – după o socoteală mai presus de timp – este turnată în matricea prezentului;

 22. De-atâta grijă pentru sine, omul a ajuns să-şi taie craca de sub picioare;

  23.Se pare că omul este dispus să-şi iubească semenii de-abia după ce începe să se dispreţuiască pe sine;

    24.Iubirea femeii trufaşe – lozul câştigător al unei inimi neîncăpătoare pentru câştigul pe care-l pretinde;

  25.Speranţa – media aritmetică dintre disperare şi nepăsare.

AUTOR: GEORGE PETROVAI