VIDEO: "Un muzeu in labirint"-Theodor Pallady Imprimare 672 Afişări
Scris de Horia Picu   
Sâmbătă, 11 Februarie 2012 11:19

  “…autoportretele sale ne arată numai lucidul, un lucid cu ochii tăioşi, inteligenţi şi sarcastici, care atrag cei dintâi atenţia pe faţa uşor suptă şi autoritară , un lucid suprasaturat de lecturi probabil, cu figură de ascet retras între gheţarii lucidităţii sale, care îi dau o eleganţă distantă, glacială, de natură să-i  intimideze pe inoportuni.”

“Bărbia voluntară, energică, aerul decis trădează un spirit ambiţios şi metodic. In tinereţe, la Paris, s-a dus un an întreg, în fiecare zi, ca să vadă Gioconda. In fiecare zi şi numai ca să vadă Gioconda. Se îndrepta direct spre capodopera lui Leonardo , Işi lua, cum zicea, “porţia zilnică” şi pleca.”

“ …Pallady, cu figura sa de ascet care trăieşte undeva aproape de absolut, ne face să ne întrebăm dacă nu se numără cumva printre lucizii care au dus individul la limita lucidităţii şi dramei.”

 

“Pe de altă parte, viaţa i se pare o comedie la care nu prea a luat parte, din păcate. Pe fundalul de evenimente care curg, de lume care aleargă, care speră, care disperă, care îşi face tot felul de calcule sau trăieşte nepăsătoare, singurătatea roade în ascuns.”

“…întinde braţele către o ţintă supremă care, trage indărăt. Si nici măcar nu poate să-şi facă iluzii, să “quijotizeze”. E prea lucid pentru asta. Constată că a vedea, a simţi, a înţelege reprezintă mai curând un prilej de suferinţă şi iată-l înclinat să creadă că nenorocirea oamenilor a început din clipa când şi-au descoperit  inteligenţa. Ii reproşează vieţii că nu e eternă. Ii reproşează morţii că e un nonsens. Ii reproşează lumii că amestecă frumosul şi urâtul. Işi reproşează lui că vede toate astea.”

“Mă uit la figura severă a lui Pallady, la ochii lui tăioşi, cu sentimentul că nepăsarea distantă nu e decât un truc, iar singurătatea un post de observaţie. Ceea ce mă duce cu gândul la o curiozitate semantică..”Autor” vine de la “auctor”, cel care adaugă, cel care măreşte. Romanii numeau astfel pe generalul care câştiga un teritoriu nou. Dar în artă un autor are poate mai degrabă meritul de a micşora; de a micşora indiferenţa, viaţa redusă la fiziologie şi placida complicitate cu moartea.”

Octavian Paler:”Un muzeu în labirint sau o istorie subiectivă a autoportretului”

 


Share