VIDEO:"Un muzeu in labirint"-Stefan Luchian Imprimare 1413 Afişări
Scris de Horia Picu   
Sâmbătă, 21 Ianuarie 2012 12:13

 


“Cine dintre noi poate privi chipul lui Lucian din “Un zugrav “ fără să se gândească la lunga, penibila şi eroica sa luptă cu boala?[…] Vrea să împungă pânza cu penelul, sfârtecat de dureri, transpirând din cauza încordării, uneori ameninţând, nemaiputând să mişte braţul, trebuind să se oprească şi să aştepte cu bărbia căzută în piept.”

“Când încă se mai putea deplasa, picta cu deosebire peisaje. Mergea ceasuri întregi cu căruţa, cu genunchii la gură, ca să poată picta, cum zicea el, care avea slăbiciunea diminutivelor, “un peisăjel””.

“Din clipa când boala nu i-a mai îngăduit să se mişte, peisajele nu-i mai sunt accesibile. I-au rămas florile. Cu florile e mai simplu. I le pot culege alţii aducându-i-le in cameră. Şi poate să aştepte clipa când boala îi îngăduie să mânuiască penelul.”

“In miezul anemonelor roşii, în potirul lor, seminţele negre şi reci par un soare defunct, un grăunte de noapte, de spaimă, de fatalitate, o boală neagră a focului, o ameninţare care roade ca un vierme negru în fructul vieţii. Creaţia şi moartea se luminează reciproc în opoziţia dramatică dintre petalele care ard şi întunericul cuibărit în potirul florii.”

“Si poate că tocmai în amestecul de iubire şi rană, de delicatese şi cutremur interior stă pecetea lui Luchian. […] asta îmi şoptesc acum anemonele lui, crescute , parcă, pe Vezuviu, unde-i chema Nietzsche pe filozofi să-şi ridice locuinţele pentru a-şi dovedi curajul.”

Octavian Paler:”Un muzeu în labirint sau o istorie subiectivă a autoportretului”


Share