CARTE: Gore Vidal

Scris de prof. Marius Voinaighi

Sâmbătă, 31 Decembrie 2011 10:30

Colecţia Biblioteca Polirom, coordonată de către Bogdan-Alexandru Stănescu, ne-a propus în acest an unul dintre cele mai reuşite romane istorice ale lui Gore Vidal – Iulian, publicat în 1964. Autorul (n. 1925) este romancier, eseist, dramaturg, scenarist şi un important politician american. Romanele ce le-a scris în anii 60 ai secolului trecut s-au concentrat în mare parte asupra vieţii politice: Washington D.C., Burr, 1876, Lincoln, Hollywood, The Golden Age, Creation. A mai publicat un ciclu al „invenţiilor satirice”, piese de teatru şi un număr mare de volume de eseuri.

Din nota ce prefaţează romanul se desprinde intenţia autorului de a scrie un roman şi nu o istorie a vieţii împăratului roman Flavius Claudius Iulianus. De la acesta ni s-au păstrat trei volume de scrisori şi alte scrieri istorice, religioase, precum şi unele referinţe ale apropiaţilor săi, Libanios şi Sfântul Grigorie de Nazianz.

Iulian Apostatul, împărat roman între 361-363 a încercat să stăvilească creştinismul şi să reînvie elenismul. Această figură de erou oarecum clandestin îi apare în timpul Renaşterii, dar şi al secolului XIX. Ceea ce continuă să fascineze este chiar secolul al IV-lea, secol ce prezintă câteva similitudini cu postmodernitatea. În timpul celor cincizeci de ani de la urcarea pe tron a lui Constantin cel Mare, unchiul lui Iulian, şi până la asasinarea celui din urmă într-o bătălie cu parţii, la numai treizeci şi doi de ani, creştinismul s-a consolidat.

Romanul surprinde frământările politice şi religioase, războiul doctrinar purtat cu creştinătatea de către acest geniu militar, scriiitor talentat şi filozof devotat misterelor din Eleusis, cultului lui Helios sau Mitra. „Am stat într-un colţ şi l-am urmărit pe Iulian cum îşi juca rolurile sale, unul câte unul. Până la un punct, toţi avem tendinţa de a ne pune diferite măşti în funcţie de ceilalţi. Iulian însă se schimba total cu fiecare persoană. Cu soldaţii gali, devenea un gal cu vocea stridentă şi râsul puternic. Cu asiaticii, era plin de farmec, dar distant, un alt Constantius. Nu redevenea el însuşi decât când se întorcea spre un prieten filozof. El însuşi? Nu vom şti niciodată care a fost adevăratul Iulian, geniul militar sau studentul fermecător, pasionat de filozofie. Evident, era amândoi. Totuşi, era neliniştitor să-l urmăreşti cum îţi devine străin şi nesuferit pe deasupra.”

Iulian Apostatul este cunoscut de către publicul larg pentru faimoasele lui ultime cuvinte: „M-ai învins, Galileene!”, însă el nu le-a rostit niciodată. Meritul pentru această expresie îi revine lui Teodoret, care a creat-o la un secol după moartea lui Iulian. Romanul rămâne până la capăt fidel faptelor, reuşind astfel să restaureze moştenirea unui conducător pasionat, într-o abordare plină de imaginaţie.

Volumul poate fi găsit la Librăria Luceafărul din Sighet.

Ultima actualizare Luni, 02 Ianuarie 2012 23:05