"Un altfel de Craciun" Imprimare 2130 Afişări
Scris de Horia Picu   
Sâmbătă, 17 Decembrie 2011 15:17

Am văzut aseară spectacolul “Un altfel de Crăciun” interpretat de Diana Giubernea şi regizat de Mona Gavrilaş.

Dacă mi-aţi cere să caracterizez  cele văzute aseară cu un singur cuvânt, aş spune: mişcător; impresionant; tulburător. Cu oricare variantă sunteţi la fel de aproape de adevăr şi de trăirile simţite ieri la Memorial.

Ştii la ce să te aştepţi când citeşti despre acest spectacol. Fiind în sala improvizată, dar primitoare a Memorialului, toate textele spuse cu neîntrecută măiestrie de Diana Giubernea şi regizate simplu, eficient şi convingător de Mona Gavrilaş, începi să simţi ce-au simţit cei inchişi în oribilele închisori comuniste, unde dezumanizarea era cuvântul de ordine. Ascultând, îţi dai seama că cel mai mare duşman al omului rămâne omul.

Un colaj de poezii şi texte ale unor scriitori care au trăit Crăciunul închişi doar pentru faptul ca erau trestii gânditoare. Au fost bătuţi si umiliţi în diferite moduri până când unii dintre ei s-au dezis şi de Dumnezeu sau de ei înşişi. Ce  vremuri…

In aşteptarea începerii spectacolului mă gândeam că nu-i prea mult timp de când cei închişi acolo n-aveau cum sa-şi imagineze  că într-o zi, spaţiul dintre celule va fi folosit ca sală de spectacol unde se vor spune versuri gândite de ei şi repetate până la infinit, sau poate chiar dincolo de infinit, pentru că nu puteau fi scrise…

Urme adânci în suflet îţi lasă acest spectacol. Ce răni imposibil de vindecat trebuie să fi lăsat crăciunul petrecut ( e un fel de a zice petrecut)  între zidurile puşcăriilor e greu de imaginat. Citesc şi citez ce scrie in broşura prezentării spectacolului Anatolie Paniş, unul dintre cei închişi :

Pentru mine, în fiecare an, 24 decembrie, nu e sărbătoare. In această zi caut să fiu numai eu. Cu gândurile mele. Să nu aud nimic. Să nu mă tulbure nimeni. Imi tremură şi acum condeiul între degete. Cuvintele mi se împleticesc, deşi nu vorbesc cu nimeni. Si chiar de-aş vorbi cu mine, degeaba, tot nu m-aud.”

Noi vă auzim, Anatolie Paniş, Marcel Petrişor, Dumitru Oniga, Zahu Pană, Radu Gyr…Vă auzim şi vă simţim suferinţa , dar şi dragostea voastră pentru oameni pentru că două trestii gânditoare s-au gândit la voi, cei inchişi atunci, şi la noi, spectatorii şi supravieţuitorii de azi.

Da, aţi ghicit, numele celor doua trestii ganditoare sunt Diana Giubernea şi Mona Gavrilaş. Respectele noastre, doamnelor!

 

Diana Giubernea (FOTO: Dani Godja)Diana Giubernea (FOTO: Dani Godja)

 

 

Diana Giubernea (FOTO: Dani Godja)Diana Giubernea (FOTO: Dani Godja)
Share
Ultima actualizare Miercuri, 28 Martie 2012 07:22