Pe 17 decembrie 1921, Spiru Haret a încetat din viaţă. Un om de o asemenea valoare, un reformator neintrecut al şcolii româneşti trebuie readus în conştiinţa naţiunii noastre. Poate aşa vor apărea şi alţii care să rezolve încâlcitele realităţi ale învăţământului românesc. 

 
Spiru Haret s-a născut în 15 februarie 1851, la Iaşi. Licenţa în matematică o obţine în 1875, şi un an mai tărziu pe cea în fizică, ambele la Paris. Devine doctor în ştiinţe tot în capitala Franţei, cu teza “Asupra  invariabilităţii axelor mari ale orbitelor planetare”. Impactul tezei de doctorat (susţinută la Sorbona)  a savantului  român a avut un asemenea ecou, încât Facultatea de Stiinţe din Paris a felicitat România că există asemenea minţi luminate In ţara noastră.

 Recunoaşterea meritului lui Spiru Haret  în dezvoltarea mecanicii cereşti s-a manifestat şi mult timp după susţinerea tezei sale de doctorat. Ştiti că un crater de pe lună a primit numele românului nostru în 1976, cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la naşterea lui Spiru Haret.Interesul pentru astronomie al lui Haret a început în timpul primilor ani de scoală, când citeşte un articol despre Lună.

Deşi putea rămâne în Franta ca profesor universitar, preferă să se intoarcă în ţara sa, unde va preda geometria analitică la Scoala de Poduri şi Sosele, viitoarea Universitate Politehnică Bucureşti.

Din 1879 se va ocupa de învăţământul romănesc, prin functia de minstru al Educaţiei. In această calitate a emis ordinul de înfiintare a Observatorului Astronomic din Bucureşti.
 
De reformele iniţiate de Spiru Haret cât timp a fost în cea mai importantă funcţie în învăţământul românesc se vorbeşte cu admiraţie şi azi. El este cel care a reorganizat şcolile normale pentru învăţători, ridicând numărul anilor de studiu de la 5 la 6, în care accentul pe partea practică devine foarte important. După absolvire mulţi învăţători au fost trimişi la studii în ţări din Europa. A simplificat programa învăţământului primar, punând accent pe materiile de interes practic.

Spiru Haret decide ca fiecare profesiune să aibă propriile şcoli  primare, secundare şi superioare. In timpul cât a fost ministru s-au construit aproximativ 2000 de şcoli. Scriitorii din perioada respectivă au ţinut prelegeri în cercurile culturale săteşti create tot de Haret. Au participat la această acţiune Alexandru Vlahuţă, George Coşbuc, Mihail Sadoveanu, St.O.Iosif. Compozitorii D. Kiriac, Gavril Muzicescu compun, la solicitarea ministrului învăţământului de atunci cântece patriotice pentru serbările şcolare.

In perioada cât a condus destinele invăţământului românesc s-au editat cărţi şi manuale şcolare pentru toate materiile de învăţământ.

Spiru Haret a înfiintat grădiniţele de copii în România. Cea dintâi s-a deschis la 1 decembrie 1897. Cere tuturor directorilor de şcoli să se organizeze excursii cu copiii în perioada vacanţelor.

In 1904 înfiintează Scoala Superioară de Arhitectură, Comisia Monumentelor Istorice şi Comisia Istorică a României.

Mihail Sdoveanu a lucrat în Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice in perioada în care Spiru Haret a fost ministru. Amintirile scriitorului despre şeful său merită a fi consemnate.

“ Trecea repede (pe coridoarele ministerului) şi avea întotdeauna o înfăţişare sură şi rece. Cerea răspunsuri precise asupra unor chestii care-l interesau. Hârtiile care treceau pe supt ochii lui şi pe care punea o rezoluţie, nu rămâneau uitate. Nu-i era străin nimic din lucrările enormului minister. La munca aceasta punea pasiune, durere şi patriotism. Cu cercurile culturale urmărea luminarea norodului; cu întovărăşirile, ridicarea economică; cu înmulţirea şcolilor, răspândirea culturii.”

Realizările şi iniţiativele unicului Spiru Haret  sunt mult mai multe. Este recunoscut ca cel mai mare reformator al Scolii româneşti din secolul al XIX-lea. Constantin Brâncuşi, care l-a cunoscut personal pe Spiru Haret, a fost solicitat să facă o machetă pentru statuia fostului ministru al Instrucţiunii Publice despre care am scris astăzi câteva rânduri. Sculptorul Brâncuşi, cu excepţionala sa calitate de a merge întotdeauna  la esenţă în operele sale, a prezentat o fântână ca răspuns la solicitarea primită, motivând alegerea că Spiru Haret a fost un izvor de apă vie pentru naţiunea română.

Cred că şi acum există asemenea izvoare de apă vie în România, doar că ele trebuie căutate, şi mai ales lăsate să iasă la suprafaţă…