“Arată ca o paiaţă cu picioarele lui mult prea scurte, vârâte întotdeauna în pantaloni strâmţi şi cadrilaţi, sprijinindu-se într-un baston din lemn de cireş şi având un mers ciudat, caraghios, frânt din şolduri. O boală misterioasă a oaselor şi două căzături de pe cal în copilrie, care i-au frânt femurele ambelor picioare i-au pecetluit şi înfăţişarea şi destinul. Torsul e normal, dar din pricina picioarelor seamănă cu un pitic.”

“Spre disperarea bunei sale mame care l-a supus tuturor tratamentelor posibile, n-a depăşit un metru şi cincizeci şi doi de centimetri. Disproporţionat, capul este, sau pare, uriaş. Buzele sunt prea cărnoase, umflate, bărbia teşită, nasul gros, încălecat de un pince-nez cu rame de metal.”

“Si ce noroc pe cei cu picioarele normale să întâlnească acest bondoc dizgraţios care le oferă şansa de a fi mândri de normalitatea lor! Ii intrigă doar faptul că “bondocul” trece nepăsător sau fredonând cu o voce falsă ultimul cântec la modă în cabaretele din Montmartre. Caracterul sau inteligenţa, ori poate amândouă împreună, l-au ajutat pe Toulouse-Lautrec să descopere că reacţia cea mai bună împotriva curiozităţii amuzate a celorlalţi nu e mândria jignită, ci jovialitatea.”

“Acest mic monstru care poartă numele conţilor de Toulouse şi al viconţilor de Lautrec, este un aristocrat autentic, având un arbore genealogic  ilustru care urcă până în vremea cruciadelor. Era născut să asculte sunetele cornului anunţând începutul sau sfârşitul partidelor de vânătoare. In loc de asta, ascultă orchestra de la Moulin Rouge. Trebuia să se priceapă la şoimi. Se pricepe doar la vopsele.”

“N-are psihologia unuia care poartă pică oamenilor sănătoşi, dimpotrivă, e mereu binevoitor şi chiar cu vorba sa peltică reuşeste să fie un interlocutor plăcut, plin de vervă.”

“…va muri, vegheat de mama sa, în castelul Malromé. Cercul se închide. Născut într-un castel, Lautrec închide ochii în acelaşi decor aristocratic, după o absenţă care a constituit viaţa lui.”

Octavian Paler:”Un muzeu în labirint sau o istorie subiectivă a autoportretului”