Anton Pavlovici Cehov (1860-15iulie 1904) | 3061 Afişări |
Scris de Horia Picu |
Vineri, 15 Iulie 2011 07:51 |
Azi, 15 iulie, comemoram un mare scriitor al lumii, Anton Pavlovici Cehov.
Cand citesti o povestire a lui, iti lasa un „ceva” care nu se poate explica in cuvinte. Poate fi bucurie, poate fi o enorma tristete, sau oricare alta stare . Cateodata, personajele imaginate de scriitorul rus par atat de reale, incat iti vine sa razi cu ele, sau sa le imbarbatezi pentru a trece mai usor prin suferintele pe care destinul nemilos il scoate in calea lor. De multe ori cateva pasaje din opera unui scriitor sunt suficiente pentru a-i aprecia valoarea. Am selectat cateva, din diferite povestiri:
„Nu vedeam la doi pasi, de parca m-ar fi bagat cineva intr-o cutie cu crema de ghete" "La fiecare pas, noroiul vascos clefaia jalnic sub picioarele mele, cu un suspin sufocat." "Felinarele priveau in noapte cu ochi tulburi si plansi, de vaduve indoliate..." "Un eveniment ca acesta - cartiruirea pentru noapte a domnilor ofiteri - starneste o tulburare de nedescris in sufletele tuturor locuitorilor. Bacanii viseaza sa scape de salamul invechit si de „cele mai fine”sardele care zac de vreo zece ani in rafturile lor..."
"Dar oamenii trec fara sa-l ia in seama nici pe el, nici durerea lui...iar durerea lui e fara margini si fara sfarsit; daca i s-ar sparge pieptul si s-ar revarsa, apoi fara indoiala ca ar inunda intreg pamantul...” Ar fi nedrept fata de Cehov sa-l consideram doar un deosebit autor de proza scurta. Din tot ceea ce inseamna dramaturgia scriitorului, am ales cateva cuvinte dintr-o cronica teatrala a piesei „Trei surori”. ”Parasim sala cutremurati, urmariti de cuvintele lui Cehov: ”Urat mai traiti, domnilor!” (sursa: www.port.ro) Dupa ce citesti Cehov, iti vine sa-i spui, daca asta ar fi posibil, „dar bine ati mai scris,
|
Ultima actualizare Vineri, 15 Iulie 2011 12:05 |