Astronautul Edgar Mitchell:”...sunt convins ca exista mult mai multe informatii despre vastele investigatii cu privire la prezenta pe Pamant a diferitelor rase de extraterestri decat cele la care publicul a avut acces pana in prezent.”

Este foarte posibil ca, dintre toate misterele şi necunoscutele care au marcat istoria planetei şi a existenţei umane, „PROIECTUL MONTAUK” să reprezinte cea mai uluitoare şi totodată cea mai ocultată acţiune de anvergură a oamenilor. Aspectele care sunt prezentate în această carte (şi în seria de cărţi care va urma, vizând acelaşi subiect) sunt atât de neobişnuite şi, practic, atât de uimitoare prin conţinutul şi natura lor, încât ele pot fi încadrate cu uşurinţă la capitolul de science-fiction.

Montauk este situat in partea estica a orasului Long Island, cunoscut pentru farul sau folosit odinioara pentru orientarea navelor. In acest loc exista o baza militara americana inchisa, apoi redeschisa fara aprobarea Guvernului SUA.

Proiectul Montauk este numele unui experiment care depaseste cu mult puterea noastra de intelegere - intoarcerea in timp. Proiectul Montauk este continuarea peste decenii a Experimentului Philadelphia (1943) prezentat nu cu mult timp in urma pe site. La Montauk s-a reusit in 1983 deschiderea unei porti spatio-temporale catre 1943.

Preston B. Nichols a fost direct implicat in Proiect (este inginer electronist si director tehnic al Proiectului). Desi a fost adeseori amenintat cu moartea si a fost supus la nenumarate spalari ale creierului, a supravietuit si acum povestea aceasta incredibila va fi cunoscuta si de cititorii sighet-online.

Peter Moon :”Aceasta carte este un exercitiu pentru constiinta. Este o invitatie de a privi timpul intr-o noua maniera si e a va redimensiona orizontul cunoasterii universului.Timpul ne dirijeaza soarta si ne conduce spre moarte. Desi ne ghidam dupa legile sale, sunt multe goluri in cunostintele noastre despre timp si despre modul sau de relationare cu constiinta noastra.”

P. Nichols a fost pasionat cercetator al fenomenelor telepatice. Studiind comportamentul unor persoane care dispuneau de astfel de proprietati telepatice, a observat ca la o anumita ora a zilei comportamentul lor era ciudat. Dupa un timp, totul revenea la normal. Cercetarea fenomenului facuta de Nichols l-a dus in zona Montauk Point, locul unde a fost baza militara despre care deja v-am povestit.

Nichols a activat in cadrul Proiectului Montauk, dar, de fiecare data, la terminarea zilei de lucru, i se stergeau amintirile de acolo, pentru a nu putea divulga nimanui secretele experimentelor. Cum s-ar spune, a avut in acea perioada o dedublare a personalitatii. Ceea ce l-a pus pe ganduri pe Nichols a fost aparitia pe neasteptate si repetata pe mana sa a unui plasture, despre care stia sigur ca mai inainte nu fusese acolo. In cealalta realitate-cea alternativa- Nichols a fost de multe ori nevoit sa mute echipamente electronice foarte grele, asa se explica ranile care apareau brusc pe mainile sale.

Un experiment deosebit de interesant realizat la Montauk a fost schimbarea starilor emotionale ale oamenilor care se aflau in preajma unui radar. De obicei experimentele se faceau pe o singura persoana, Duncan Cameron.

Cameron, in timpul experimentelor, era asezat pe Scaunul Montauk:o tehnologie care „putea permite cu usurinta afisarea pe un monitor a tot ceea ce o persoana gandea.[...] Bobinele care serveau drept senzori erau plasate in jurul scaunului. Mai existau trei receptoare, sase canale si un computer, care urma sa afiseze pe un monitor gandurile acelei persoane. Modul in care a fost conceputa aceasta tehnologie este inca un mister. S-a sugerat ca cercetarile au fost sprijinite de sirieni, o rasa extraterestra care provine din sistemul solar Sirius.”

Urmeaza apoi in carte detalierea Scaunului Montauk, dar trec peste aceste amanunte. Pe acest scaun special, Duncan Cameron se concentra asupra unui obiect solid - mai exact si-l imagina - si acesta se materializa, pur si simplu din eter.

„Orice ar fi gandit Duncan, totul se materializa. De multe ori obiectul se putea vedea doar intr-o forma eterica si nu intr-o stare solida.[...] Obiectul nu ramanea in plan fizic decat atata vreme cat transmitatorul era deschis, iar apoi, cand acesta era inchis, obiectul disparea. De exemplu Duncan Cameron se putea gandi la o intreaga cladire care se materializa chiar in cadrul perimetrului bazei militare de la Montauk.”

Tehnologiile folosite in Proiectul Montauk sunt identice cu cele folosite in Experimentul Philadelphia in 1943. La bordul navei USS Eldridge Cameron a fost atras de un vortex temporal si a calatorit in timp si spatiu pana prin anii ' 70 cand a fost folosit in tulburatoarele experimente de la Montauk.

„Cei care au intrat in tunelul temporal mi-au spus ( lui Preston B. Nichols) ca acesta arata precum o spirala , asemanatoare cu stilul de reprezentare science-fiction a unui vortex. Cand te aflai in afara tunelului, portalul se vedea ca si cum ai privi prin spatiu de la o deschidere circulara aparuta in spatiu catre o fereastra circulara putin mai mica la celalalt capat.”

Conform spuselor lui Cameron, „racolarea subiectilor de pe strada si trimiterea acestora prin tunel devenise deja o rutina. In majoritatea situatiilor, acesti oameni erau simpli vagabonzi sau copii ai strazii, a caror absenta ar fi trecut neobservata. Nu stim cati oameni plutesc inca in timp, prin ce vremuri si prin ce locuri.”

Prin calatoriile spatio-temporale relizate la Montauk s-a ajuns si pe planeta Marte , cu 125000 de ani in urma, cand au fost observati locuitori ai planetei. Autorii cartii mai subliniaza un fapt straniu, ca in filmul „Total recall” scaunul este socant de asemanator cu cel din interiorul bazei Montauk.

Unii dintre cei implicati in Proiectul Montauk au inteles capcana in care s-ar putea intra prin manipularea timpului. Tot sistemul se putea distruge doar din interior. Pentru acesta, Duncan Cameron „ a dezlantuit din subconstientul sau un monstru pe care transmitatorul l-a materializat.” Urmeaza apoi descrierea problemelor ivite pana la anihilarea acelui monstru.

Consecintele experimentelor de la Montauk

„La Montauk oamenii de stiinta au vazut viitorul. Modalitatile tehnice pe care le detineau le-au

oferit chiar posibilitatea de a vedea viitoruri multiple. Dupa ce au ales un anume scenariu si l-au activat trimitand pe cineva sau ceva acolo, acel viitor devenea stabil in raport cu timpul de unde se realiza conexarea. Astfel era creata o bucla temporala concreta.”

Autorii cartii fac in final urmatoarea precizare: ” Ideea pe care dorim s-o subliniem in cartea de fata este ca manipularea timpului a existat si inca mai exista.[...] Speranta noastra este ca aceasta carte ii va convinge pe multi oameni sa iasa din umbra. Astfel, vom putea avea mai multe raspunsuri si mai putin mister.”

In prezent baza militara Montauk pare abandonata pentru totdeauna. Cele scrise in aceasta carte sunt atat de neobisnuite, ca multi dintre noi, printre care ma numar si eu, cu greu le-am putea accepta. Pe de alta parte, experienta de viata si cele citite ma determina sa spun cu tarie ca sunt multe lucruri pe care nu le percepem nici cu simturile noastre, nici cu aparatele cele mai sensibile de care dispune omenirea. Deci, sa nu va mirati daca ceea ce ati citit in aceasta carte se vor dovedi intr-o buna zi adevarate, chiar banale...

Am gasit pe Youtube doua filme care poate reusesc sa va convinga de faptul ca totul este posibil...