În penumbra „Codului lui da Vinci”...

Scris de Lavinia Grijac

Sâmbătă, 18 Iunie 2011 08:53

În această primăvară am citit o carte extraordinară, pe care cu drag o numeam şi o numesc „cartea interzisă”, şi anume „Codul lui da Vinci”. Atât de multe zvonuri şi critici răutăcioase am auzit că a primit romanul lui Dan Brown; voiam de mult să analizez personal paginile acelei cărţi, ca să văd adevărul... în ochii mei. Nu ironic, nu sarcastic, sincer mi se pare „demnă de citit”, aşa cum am făcut eu – cu sufletul la gură – , mai ales de către cei care caută în fiecare pictură câte un „indiciu” ascuns.

Încă din primele pagini, m-am îndrăgostit de felul lui Brown de a scrie. Nu găsesc cuvintele să îl descriu, poate fiindcă seamănă cu... felul meu de a scrie. Romanul ar fi o cursă plină de provocări într-un labirint cu o singură intrare, dar, ticălos, cu mai multe ieşiri... Erau cinci ieşiri care mi-au apărut în faţă – pentagrama – , dar la sfârşit eu, ca şi cititor, am fost nevoită să merg în spate câţiva paşi, lectura fiind depăşită de propria-mi imaginaţie. Povestea s-a încheiat brusc, parcă în punctul culminant, iar restul naraţiunii fiecare cititor îl va interpreta altfel. După ce am terminat de citit cartea, o săptămână întreagă am stat pe gânduri...

Aflat la Paris, Robert Langdon, profesor american de simbolistică şi istoria artei, intră într-o serie de conflicte după ce este suspectat de asasinarea bătrânului custode al Luvrului, Jacques Saunière. Agentul francez Sophie Neveu, specialist în criptografie, ştie că Langdon este nevinovat şi cunoaşte anumite secrete din trecutul lui Saunière. Urmăriţi de Poliţia Franceză şi de Opus Dei – o congregaţie catolică suspicioasă – , cei doi descifrează codurile lui Sauniere, cu scopul de a găsi „cheia de boltă” – nişte documente ce ar putea schimba omenirea, ascunse de organizaţia secretă Prioria din Sion, şi care ar stârni mânia Vaticanului, ducând la haos şi teamă. Este mult prea complicată povestea, mi-ar fi greu să o rezum, dar tocmai acele întâmplări relatate în paralel sunt aşa captivante!

Fiecare cod mi l-am notat într-un caiet, despre fiecare clădire şi operă de artă menţionată în carte am căutat informaţii şi m-am uitat ce au scris alţii despre roman. Anumite melodii din telefon le-am numit „teme muzicale”, deoarece mi se păreau potrivite pentru momentele urmăririi, muzeul Luvru pe timpul nopţii sau ceaţa în care te cufundă Vaticanul. Profesorul Robert Langdon este personajul meu preferat, deşi ar trebui să citesc şi alte cărţi cu el ca să mă conving. M-a încântat faptul că vechile ţări ale Spaniei, Italiei, Franţei şi Angliei au fost legate de noua Americă şi că lucrurile cele mai interesante pentru mine au fost toate cuprinse în filele acestei cărţi: criptografia, simbolistica, istoria, arta şi istoria artei.

Scriind acestea, mă întreb şi mai mult de ce a fost această carte atât de problematică. Am omis, totuşi, un lucru: arta şi simbolistica sunt într-o strânsă legătură cu religia. Nu toţi oamenii sunt deschişi la idei noi, mulţi iau prea în serios ce este scris acolo, mulţi numesc tot ce este „nou” şi „diferit” cu foarte mare uşurinţă „prostii”, „abureli”. Eu nu am luat „diferenţa” ca pe un motiv de supărare, am studiat „diferenţa” şi mi-am zis că „Adevărul e pe undeva la mijloc...”. La urma urmei, nimeni nu ştie adevărul decât Adevărul Însuşi, şi nici trecutul nu îl ştim în adevăratul sens al cuvântului, multe s-au pierdut, s-a poruncit să se piardă nişte lucruri copleşitor de importante... sau, poate, a fost de multe ori rescrisă istoria.

Astfel, răspunsul la multe întrebări vi-l oferă „Codul lui da Vinci”, de reuşiţi să-l decriptaţi. Tot aşa, alte o mie de întrebări vor apărea după ce aţi înţeles sau nu scrierea...

Periculos, enigmatic ca surâsul Giocondei, trecutul ne vorbeşte în şoapte şi azi, iar adevărul adesea ne sperie sau nu-l credem. Vedeţi arta dintr-o cu totul altă latură, gândiţi aidoma Marelui Maestru al Prioriei din Sion, vă recomand cartea „Codul lui da Vinci” a lui Dan Brown şi vă doresc o lectură plăcută!

AUTOR: Grijac Lavinia-Alexandra, clasa a VIII-a

Ultima actualizare Sâmbătă, 18 Iunie 2011 10:57