Pe întreg parcursul cercetării din volumul Nicolae Breban şi metamorfozele romanului, demersul lui Ioan Dorel Todea se arată echilibrat şi atent secondat intenţiei meritorii de a (re)actualiza critic-interdisciplinar şi de a sistematiza informaţii şi opinii sau, după caz, reacţii cu privire la acest romancier aflat, în ciuda „suspiciunilor”, în topul celor mai citiţi autori.

Acribia autorului îşi probează valenţele utilitare în desemnul diacronic şi sistematica referinţelor critice şi teoretice edite, susţinute de o platformă electronică şi radiofonică (cu referinţe critice on-line sau flaschuri radiofonice, transcrise în ordinea înregistrării) inedită.

Acceptat drept unul dintre posibilii întemeitori ai „canonului neo-modernist”, romancierul Nicolae Breban a reţinut şi atenţia lui Ioan Dorel Todea prin absorbirea, dominarea şi convertirea lumii în literatură, fapt ce l-a îndemnat, se pare, tot (în)spre o cerectare de factură monografică. Cu precizarea că, în opţiunea lui Ioan Dorel Todea, autonomia ficţiunii literare brebaniene exprimă, în ultimă analiză, trecerea/saltul „dincolo” de orice distincţie între real/ireal, ficţiune/realitate, fictiv/nonfictiv, romanele lui Nicolae Breban reconstituind proteismul dintotdeauna al romanului; o „formă fără realitate”, indetermina(n)tă, pseudo-referenţială.

Analiza atentă l-a condus pe Ioan Dorel Todea (în)spre depistarea variantelor şi invariantelor narative şi, mai apoi, către formularea caracteristicilor definitorii ce vizează „creaţiile de vârf” ale lui Nicolae Breban.

Punctul de rezistenţă al cărţii Nicolae Breban şi metamorfozele romanului, caracterul ştiinţific-novator rezidă în/din (re)valorificarea prozei lui Nicolae Breban din perspectiva canonului neo-modernist şi în/din (re)examinarea particularităţilor inconfundabile ale unor „mostre” narative de talie europeană. Principiile şi metodele de cercetare aplicate ţin de domeniul tematologiei, intertextualităţii, sistematicii, structurării, semioticii, naratologiei etc., grile prin care va fi reperată po(i)etica brebaniană, atât individual, cât şi contextual, cu evidenţierea opiniilor critice esenţiale, având în vedere faptul că rezultatele investigării au consemnat atât reacţii pozitive cât şi negative.

Prin abordarea metamorfozei romanelor lui Nicolae Breban, Ioan Dorel Todea va încerca să convingă asupra faptului că argumentele investite în impunerea perspectivei narative şi, în mare parte, a celor ţinând de tehnica narativă (cu tot ceea ce presupune trecerea de la naraţiunea heterodiegetică la naraţiunea homodiegetică) sunt esenţiale/indispensabile oricărei cercetări; fie aceasta chiar şi de factură monografică.

Cartea îşi propune să analizeze metamorfozele discursului romanesc brebanian, într-un moment de tranziţie/reformare, în care disputa literară anunţă, pe lângă o schimbare profundă a paradigmei culturale şi o altă instituire a ierarhiilor valorice, o altă orientare stilistică şi tematică a romanului. Astfel, obiectivul cărţii va fi determinat de intenţia (lăudabilă dealtfel!) a lui Ioan Dorel Todea de a lua în calcul impactul „metamorfozei” romanului bebanian asupra raportului dintre narator şi realitatea (re)prezentată, prin investigarea/revederea critică a „metamorfozelor” romanului românesc şi/sau a sumarului european al genului.

În argumentarea ştiinţifică a sintagmei metamorfoză narativă, Ioan Dorel Todea va recurge la metoda analitică, iar pentru determinarea etiologică, se va opri la perspectiva sincronică şi/sau diacronică, valorificând, cu aceeaşi „unitate de măsură”, atât efectele metodei descriptive, cât şi rezultatele obţinute prin investigaţia analitică, istorico-literară a „declinărilor narative” şi a morfologiei narative a romanelor lui Nicolae Breban.

Deosebit de utile, în precizarea traiectului metodologic de cercetare şi în configurarea procesualităţii studiului aplicat, i-au fost atât „monografiile” precum şi „contribuţiile” lui Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Cornel Ungureanu, Eugen Negrici şamd. şi, mai cu seamă, ale mentorului său, Gheorghe Glodeanu.

Caracterul ştiinţific-novator al lucrării Nicolae Breban şi metamorfozele romanului rezidă în intenţia autorului de a oferi o „interpretare sistemică”, „multiaspectuală” şi evident, „tematologică” a romanelor lui Nicolae Breban, fructificând achiziţiile din domeniul naratologiei actuale spre a determina impactul modificărilor de perspectivă narativă şi a celor de alchimie a scriiturii.

Lucrarea Nicolae Breban şi metamorfozele romanului este o contribuţie meritorie şi confirmă efortul apreciabil al lui Ioan Dorel Todea de a realiza o cercetare menită să (re)aducă în atenţie straturile eterogene ale structurii esenţiale a romanelor lui Nicolae Breban, metamorfoza romanescă recunoscându-se în realitatea narativă prin care aceste straturi se deosebesc între ele, prin modul de relaţionare/indricare ce (con)duce spre sesizarea unei construcţii romaneşti organic-unitare.

AUTOR: prof. univ. dr. Gh. Manolache, Membru al Uniunii Scriitorilor din România