Ce departe sunt nopţile cu zăpadă

Cădeau fulgi narcotici pe carnea noastră fragedă

Șoseaua becurile oarbe fusta de piele

 

Azi fiecare gram de vin

Are o armată de impostori în soldă

Fiecare centimetru al ţigării fumată în fugă

E mitraliat de mercenarii insomniilor mele

Până şi în cafeaua dimineţii colcăie trupele de comando

Limbile omenirii mi s-au înşurubat în inimă

De acestea sunt animat acum

Afacerile cu ele mă fac viril şi neîndurător

Nu credinţa

                                                         Nu veşmântul tău subţire

                                                         Nu mai ninge în românia

 

sursa: dorudancus.blogspot.com