Carte: Ovidiu Pecican - "Mituri publice, mitologii cotidiene. Polemici" Imprimare 2600 Afişări
Scris de Dani Godja   
Duminică, 30 Ianuarie 2011 06:32
“Între spiritul polemic şi instinctual violenţei nemediate se află distanţa dintre un gentilom care se duelează şi un golan agresiv pe maidan.” (O. Pecican)

Volumul "Mituri publice, mitologii cotidiene. Polemici" semnat de către Ovidiu Pecican şi lansat pe 31 ianuarie 2011 de editura „Valea Verde” in Sighetu Marmaţiei va stârni multe polemici în jurul său datorită curajului de a arăta celor interesaţi să-şi deschidă ochii mai larg, că viaţa culturală românească post-revoluţionară nu există doar în Bucureşti şi că Provincia are un cuvant important de spus. Mai mult decât atât, Ovidiu Pecican are curajul de a contesta cu argumente, într-un mod elegant şi cavaleresc, activitatea unor nume sonore care monopolizează scena culturală autohtonă (nume precum Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu şi altii). Volumul conţine o colecţie de articole şi scrieri publicate în diverse ziare şi reviste culturale în ultimii ani de către reputatul profesor universitar de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Acest detaliu ar putea să-i determine pe unii cârcotaşi care n-au citit cartea să privească cu scepticism volumul de faţă şi să se întrebe ce sens are apariţia sa.  Dacă veţi avea îndrăzneala de a lectura această colecţie de polemici o să descoperiţi că materialele nu sunt deloc întâmplător alese, că există o anumită legătură între articole care fac cartea să fie un întreg coerent şi integru. Împărţit în 5 capitole, volumul ne poartă prin dezbateri despre oameni şi operele lor, iar aici aş aminti doar câteva nume: Marin Preda, omul atât de controversat al unor opere de necontestat pentru literatura română, Virgil Ierunca, Adriano Marino, Gaspar Miklos Tamas, Paul Goma, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Dan. C. Mihăilescu, Sorin Adam Matei, Adrian Gavrilescu, Marius Lazăr, H.R. Patapievici., Stelian Tănase, Gabriela Adameşteanu. 


Ovidiu Pecican ne aduce aminte în acest volum de criteriile şi corectitudinea după care se dădeau premiile mult râvnite de scriitori sub oblăduirea lui Nicolae Manolescu, de implicările politice precum şi de consecinţele lor în cazul unor scriitori ca Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, de modul în care Editura Politică de dinainte de 1989 a devenit Editura Humanitas şi de multe alte subiecte controversate prin care a trecut cultura românească în ultimii 20 de ani. Cu toate că un demers asemănător de a ataca aceste nume l-a întreprins şi Sorin Adam Matei în 2004 cu „Boierii minţii” precum şi cu volumul colectiv din 2010 „Idolii forului” (NR. unde sigheteanul nostru Istvan Aranyosi are publicat un capitol din volum), Ovidiu Pecican are propriile nemulţumiri despre aceste realizări, considerând că stârnesc interesul, fără însă a convinge. 

Mituri publice, mitologii cotidiene” ne propune o abordare dintr-o altă perspectivă a unor teme, subiecte, polemici devenite celebre în anumite cercuri de discuţii culturale. Elementul cheie al cărţii rămâne ideea că intelectualii care n-au nimic în comun cu Bucureştiul sunt marginalizaţi şi ignoraţi cu desăvârşire de către mass-media centrală, autorul putând fi considerat astfel o Voce a Provinciei, una de care avem nevoie pentru a ne face auziţi. 

În final nu pot decât să vă invit la o lectură incitantă, savuroasă, plină de argumente care o să vă determine să analizaţi mai mult şi mai circumspect ceea ce vi se oferă pe tavă drept cultură şi valoare.
 
Lectură plăcută!

“Între respingeri şi puneri la punct, duelurile culturale din acest volum acoperă două decenii de viaţă şi răspund provocărilor unei vieţi publice în care lansarea unei problematici în dezbataterea publică înseamnă prea adeseori scandal şi ţipete. Chemări la ordine, trageri la răspundere sau deziluzii mărturisite, ele mărturisesc dezamăgire, dar nu şi resemnare. Autorul discută doar cu socotiţii parteneri demni de o abordare politicoasă şi raţională. Fiindcă, dacă argumentaţia implică un anumit nivel al discuţiei, la care nu toată lumea are acces, politeţea rămâne o condiţie sine qua non a exerciţiului civic şi a respiraţiei culturale. “(O. Pecican)


Ovidiu Coriolan PECICAN s-a născut în Arad, la 8 ianuarie 1959. Istoric, eseist, prozator, scenarist. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj. Este doctor în istorie al aceleiaşi universităţi. Profesor la Facultatea de Studii Europene a Universităţii “Babeş-Bolyai”. 

Volume publicate:
ISTORIE ŞI STUDII EUROPENE: Europa – o idee în mers (1997; ed. a II-a 1999; Premiul pentru Integrare Europeană al Universităţii “Babeş-Bolyai”, 1998); Troia, Veneţia, Roma. Studii de civilizaţie europeană (1998); Lumea lui Simion Dascălul (1998); România şi Uniunea Europeană (2000; ed. a II-a revăzută şi adăugită 2003); Arpadieni, angevini, români. Studii de medievistică central-europeană(2001); Realităţi imaginate şi ficţiuni adevărate în evul mediu românesc. Studii despre imaginarul medieval (2002); Trecutul istoric şi omul evului mediu (2002), Haşdeenii. O odisee a receptării (2003);Originile istorice ale regionalismului românesc (2003); B.P. Hasdeu istoric (2004); Sânge şi trandafiri. Cultura ero(t)ică în epoca ştefaniană (2005); Poarta leilor. Istoriografia tânără din Transilvania (1990-2005) (vol. I - 2005); Între cruciaţi şi tătari (2006; ediţia a doua, revăzută şi adăugită, 2010); Ce istorie scriem (2006); Trasee culturale Nord-Sud (2006); Poarta leilor. Istoriografia tânără din Transilvania (1990-2005) (vol. II - 2006); Istorii intersectate. Comentarii critice (2007); Troia, Veneţia, Roma (2007); Letopiseţul Ţării Moldovei, atribuit lui Grigore Ureche, compilat de Simion Dascălul, ediţie de Ovidiu Pecican (2007); Europa în gîndirea româneasca interbelică, antologie (2008); Dicţionarul celor mai bune cărţi de istorie românească (2008); Regionalism românesc. Organizare prestatală şi stat la nordul Dunării în perioada medievală şi modernă (2009); Medievalităţi (2009); Letopiseţul unguresc (2010); Istoria românilor, vol. I, De la origini pînă la 1690 (2010).
 
LITERATURĂ: Eu şi maimuţa mea, roman (1990); O utopie tangibilă, antologie de interviuri cu Nicolae Breban (1994); Razzar, roman (1999; în colab. cu Alexandru Pecican; premiul Nemira 1998);Clipuri (2001); Darul acestei veri (2001; nominalizat la premiul ASPRO pentru proză scurtă); Vorbind. Dialog în trei alături de Gheorghe Grigurcu şi Laszlo Alexandru (2004); Rebel fără pauză, contribuţii la istoria literaturii române (2004); Zilele şi nopţile după-amiezei (2005); Imberia, roman (2006); Puncte de atac (2006); Arta rugii, dramaturgie în colab. cu Alexandru Pecican (2007); Sertarul cu cărţi (2007);Poveşti de umbră şi poveşti de soare (2008); Reuniunea anuală a cronicilor literare (2008); Antologia prozei scurte transilvane actuale (coordonator, vol. 1-2, 2010); Clujul în legende, repovestit de Irina Petraş şi Ovidiu Pecican (2010); Mituri publice, mitologii cotidiene, polemici (2010).


Share
Ultima actualizare Duminică, 30 Ianuarie 2011 07:25