Carte: Orhan Pamuk -

Duminică, 09 Ianuarie 2011 09:35

Un roman de mare clasa, scris de un autor desavarsit, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, “Ma Numesc Rosu” redefineste notiunea de captivant.

In el se impleteste filosofia cu trairea umana. Arta si crima, frumusetea si grotescul, saracia si bogatia, sunt atat de migalos prezentate incat, mai mult decat alte carti, are capacitatea de a transpune total cititorul in universul lecturii. Poate atat de migalos incat personajele si evenimentele se invart in jurul miniaturalistilor din Istambul, la sfarsit de epoca otomana, expuse atat de evocativ incat se poate simti mirosul de cafea proaspata sau de vopsea din scolile de arta.

Orhan Pamuk nu a descris maiestruos doar cadrele, ci si sentimentele umane si, mai mult decat atat, le-a oferit personajelor ocazia de a-si expune punctul de vedere asupra situatiei, naratiunea fiind facuta, pe capitole alocate, de fiecare dintre personaje si perspectivele lor.

Naratiune care apare chiar si din prisma unui caine, a unui cal sau a unui copac, totul pentru a umple orice urma de lipsa in portretul unui Istambul al secolului XVI.

Povestea se refera la un grup de tineri miniaturalisti, cu micile lor framantari si la uciderea misterioasa a unuia dintre ei, Elegand Effendi, personaj care, desi mort, isi are in continuare partea sa de naratiune. Desi la inceput are un ritm lent si un cerc restrans de situatii, dupa o anumita cantitate de fapte si informatii acumulate se releva portretul de ansamblu al intregului Istambul la granita culturala dintre Orient si Occident, cu tipare de personalitate specifice, obiceiuri, intalnirea cu noul, de genul incantarea sau reticenta fata de “nou-aparutele” si “ale diavolului” cafenele.

Dragostea si elementele sale romantice intr-o lume musulmana nu lipsesc din acest roman, precum nici misterul care planeaza nu numai asupra crimei, ci se gaseste intr-o mai mare sau mai mica masura in aproape fiecare abordare a povestirii. Este o triada magnifica – dragoste, mister si arta.

Intr-adevar, cea din urma este elementul cheie al acestei carti. Pe baza ei se fac dezbateri, de la cele mai simple la cele profund filosofice, se discuta mult despre ce inseamna adevarata arta si tot ea se imbina si cu restul elementelor romanului, cum ar fi teama miniaturalistilor de a orbi in timp sau ierarhizarea din cadrul acestor bresle.

Articol integral in Recenzii Carti.

Ultima actualizare Duminică, 09 Ianuarie 2011 09:47