Carte: Constantin Enăchescu – Homo demens. O redefinire a nebuniei

1695 Afişări

Duminică, 28 Noiembrie 2010 07:36

Volumul “Homo demens” este o apariţie editorială inedită şi de cunoaştere în profunzime a nebuniei, nu atât din perspectivă medicală, psihiatrică, cât mai ales o dezvoltare “dialectic-comprehensivă” a Nebuniei cu majusculă filosofică. Prin ideile proliferate cu argumente solide, autorul explică şi afirmă într-un mod deschis, tolerant, că Nebunia este “un mod de a fi al persoanei umane, mult mai extins şi complex decât cel pe care-l conferă boala mintală”.

“Redefinirea” din subtitlu se referă la descrierea tuturor aspectelor “altfel” din personalitatea umană, “a vedea” şi “a inţelege” fiind verbe active pentru explicarea unui fenomen atât de des “prejudiciat” din punct de vedere social şi medical. Autorul merge şi mai departe cu propria teză afirmând din capul locului că “atât normalitatea, cât şi anormalitatea sunt calităţi axiologice (afirmativ şi/sau negativ) complementare ale modului de a fi al aceleiaşi persoane”. Distincţia între boala mintală, ca transformare psihopatologică a persoanei umane, şi nebunia descrisă ca o metaforă a vieţii interioare, o alteritate opozabilă logicii comune, este baza solidă a cercetătorului Constantin Enăchescu, aceeaşi persoană care a scris în trecut studii cu caracter asemanător: Artă şi nebunie, Tratat de igienă mintală etc.

Psihiatria şi gândirea medicală au separat iniţial şi, ulterior, au închis nebunia în sfera conceptuală de boală mintală, eliminând tot ce părea a fi străin sau opus acesteia. S-a constituit, în felul acesta, un “model medical” al nebuniei. Tot ceea ce nu intră în rigorile ei sau nu era conform cu aceste reguli nu era luat în seamă şi eliminat.

Cele două mari secţiuni ale lucrării - Dementia şi Homo demens – propun teoretic ce este “astfel” (normalitate) versus “altfel” (alteralitate sau normalitate “pe dos”) şi pun în discuţie existenţa altor planuri de a trăi, a altor forme de “a fi” în realitate. Este propusă, deci, o interpretare umanistă a nebuniei, o conceptualizare metafizică, dincolo sau anterior apariţiei fenomenului propriu-zis. Realitatea îşi lărgeşte, deci, valoarea singulară, de rutină, chiar rigidă, şi devine plurală. Adeseori se face o referire la un citat din Buddha care în forma sa completă arată astfel: Suntem ceea ce gândim (incomplet), tot ceea ce suntem ia naştere din gândurile noastre, cu gândurile noastre construim lumea (complet)

Legătura între autism şi mitul peşterii lui Platon, între “falsele imagini” şi “falsele trăiri”, etichetările, stigmatele psihiatrice (delir, halucinaţie), reducerea la ceea ce este inteligibil (ce poate fi înţeles pe cale strict raţională), relaţia geniu/nebunie, complementaritatea adevăr (ceea ce este logic) – delir (descoperirea erorii şi absurdului) constituie fondul principal de informaţii şi teorii asupra cărora Constantin Enăchescu îşi întemeiează afirmaţiile şi negaţiile.

Dacă o carte prin informaţiile pe care le conţine poate lua vălul de prejudecăţi şi ignoranţa de pe ochii oamenilor, scoţând la lumină câteva “perle” de cunoaştere autentică, atunci “Homo demens” este, în ciuda caracterului arid al limbajului, o fereastră care se deschide în faţa celor care aud şi văd clar.

“A fi”, în plan ontologic, desemnează faptul că persoana “este” în conformitate cu valorile pozitive ale Fiinţei morale. “A nu fi”, în plan ontologic, nu înseamnă că persoana “nu este”, ci că ea “este” ca valoare negativă.[…] Ele nu se exclud, ci se presupun reciproc, fiind complementare.

SURSA: Mixul de Cultura

Ultima actualizare Duminică, 28 Noiembrie 2010 07:45