|
 În organizarea Şcolii cu clasele I-VIII "Laurenţiu Ulici" din Rona de Jos, şi a Parohiei Ortodoxe din localitate, a avut loc sâmbătă o întâlnire de suflet cu sufletul marelui etern Laurenţiu Ulici, scriitor, critic literar, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România (1994-2000), senator în Parlament (1996-2000), eruditul, prea devreme răpit de păsările cerului, cuibărite în noaptea de 15/16 noiembrie 2000 în coşul de fum sub care înnopta. În frumoasa aşezare de pe Ronişoara, unde s-a născut tatăl său şi pe care a iubit-o atât de mult, Laurenţiu dorea să înalţe o casă de vacanţă a USR. Chiar am trecut sâmbătă la amiază, într-o splendidă zi de mai… din noiembrie, prin locul ales de Laurenţiu, numit "În Vârf", de unde, de pe deal, se vede firul Ronişoarei şi luminile Sighetului, noaptea.
Au trecut 10 ani fără Laurenţiu Ulici, personalitate legată afectiv de Maramureş, de Rona şi de Sighetul în care a devenit Cetăţean de onoare în mai 2000, pentru promovarea tinerelor talente şi a Festivalului de Poezie de la Sighetu Marmaţiei, început în 1974 pe plan local şi devenit naţional şi apoi internaţional, după 1975, de când a venit anual pe aceste meleaguri în calitate de preşedinte al Festivalului.
Ani în care criticul maramureşean, cum îi plăcea lui să se simtă, a legat prietenii trainice cu intelectualii din zonă, cu tinerele talente care peste ani au confirmat şi au devenit membri ai USR.
O casă în care poposea anual cu marii literaţi prezenţi la Festival era şi cea a d-nei Doina Voina, profesoară de română la "Dragoş Vodă" din Sighet. Despre acele vremi, cu poze a venit fiica Raluca Lozbă (după soţ). Atunci elevă, acum doctor în filologie la nici 30 de ani.
Profesorul Ion Ardeleanu Pruncu, unul din artizanii Festivalului de poezie şi cel mai vechi prieten al celui comemorat şi evocat sâmbătă la Rona şi-a amintit că Laurenţiu Ulici era rudenie mai îndepărtată cu mama prozatorului Alexandru Ivasiuc.
Senatorul Gheorghe Mihai Bârlea, membru al USR, îşi amintea că dincolo de celelalte haruri, cu care a fost investit, Laurenţiu avea vocaţia prieteniei şi un spirit ludic. Domnia sa a vorbit despre senatorul şi omul politic Laurenţiu Ulici, care se considera şi îi considera pe toţi politicienii vremii înlocuitori de oameni politici. (Din păcate, nici azi nu avem oameni politici adevăraţi).
Echim Vancea, membru USR, director al Bibliotecii Municipale “Laurenţiu Ulici” din Sighetu Marmaţiei", editor şi mare prieten al lui Lulu, (alături de Pruncu, Bârlea sau absenţii motivat Gheorghe Pârja, Vasile Muste, Mihai Dăncuş), a vorbit cu amărăciune că nu a putut prezenta "Laurenţiu Ulici - 10 ani de postumitate", volumul alcătuit pe texte scrise acum despre Laurenţiu, de zeci şi zeci de poeţi, scriitori, critici literari, pentru că, din cele 320 de apeluri, a primit mesaje doar de la vreo o sută, deşi toţi au promis că trimit materiale până la 20 octombrie. Cu mesajele primite ieri, cartea va fi dată la tipar în această săptămână şi va conţine vreo 300 de file.
Prof.dr. Ioan Dorel Todea, moderator al întâlnirii de la Şcoală, alături de directoarea Ileana Tivadar, a prezentat un fragment dintr-o emisiune radio dedicată lui Laurenţiu Ulici, realizată de el la postul Sighet, pe care îl coordonează, iar prof. dr. Odarca Bout a propus să se organizeze în cadrul liceelor maramureşene un concurs de critică literară care să poarte numele celui comemorat.
Preotul Gavrilă Pop, care a oficiat în biserică un parastas în memoria lui Laurenţiu Ulici, în prezenţa invitaţilor, elevilor, profesorilor şi rudeniilor din Rona ale lui Laurenţiu Ulici, a vorbit despre valoare, despre valoarea omului, valorile culturii.
Elevii de gimnaziu au prezentat la şcoală un montaj literar din scrierile lui Laurenţiu Ulici şi ale altora despre Laurenţiu, dar şi poezii din creaţia lor.
În cele câteva ore petrecute la Rona de Jos în umbra sa, despre Laurenţiu au mai vorbit Lucian Perţa, directorul Casei de Cultură din Vişeu de Sus, prof. N. M. Tomi, prozatorul Lazăr Năsui, Dragomir Ignat, inspector şcolar, Ioan Tivadar, directorul Şcolii de arte "Gheorghe Chivu" din Sighet.
Au lipsit nemotivat primarul comunei şi alţi intelectuali ai satului dezbinaţi de politică şi religie. Tocmai de aceea, în cei 5 ani de când se fac aceste evocări ale personalităţii lui Laurenţiu Ulici, parastasele au fost oficiate ba la ortodocşi, ba la greco-catolici. Şi, totuşi, nici Laurenţiu Ulici şi nici alte valori ale neamului nu pot fi revendicate de nici o biserică, de nici un partid, pentru că ele sun ale noastre ale tuturor, sunt valori universale.
Poeta Rândunica Petrulescu Anton, câştigătoarea Marelui Premiu al Festivalului Naţional de Poezie Sighetu Marmaţiei, ediţia 1979, a citit un poem scris de ea tocmai pentru acest eveniment, Pentru cine mai scrie Laurenţiu?
Întrebare care aşteaptă răspuns.
AUTOR: Florentin Nasui SURSA: Graiul.ro
|
