Amintiri cu Adrian Păunescu

Puteam să intitulez acest text „Păunescu şi Sighetu Marmaţiei”, dar lui i se potriveşte „Păunescu şi România”, pentru că nu cred că este un loc din această ţară să nu-şi aducă aminte de o întâmplare cu marele poet.

      Păunescu a fost aici cu cenaclul Flacăra şi la o ediţie a Festivalului datinilor de iarnă. În versurile lui sunt înscrise momentele extraodinare ale cenaclului la Sighetu Marmaţiei. De aici din Maramureş au pornit şi au primit consacrarea sub geniul lui Păunescu marii noştri ambasadori ai muzicii folk: Ion Zubaşcu, Ducu Bertzi, Ştefan Hruşcă, Marin Pihuleac. Au fost şi alţii pe scena cenaclului, dar nu au rezistat ritmului impus de Păunescu şi poate nici valoric.

      Prezenţa cenaclului într-o localitate trezea fiori reprezentanţilor autorităţilor locale, pentru că Păunescu nu umbla cu jumătăţi de măsură cu privire la condiţiile organizatorice. Dacă mai constata şi nereguli sau probleme în diferite domenii de activitate, acesta lua atitudine, intervenea pe la ministere pentru soluţionarea acestora.

      Se spune că era autoritar. Nu se putea altfel, fără o mână forte, fără un bun organizator: erau nevoie de condiţii pentru spectacole, asigurarea ordinei şi siguranţei spectatorilor, era nevoie să-i ţină în mână pe tinerii artişti rebeli, mulţi adunaţi de pe unde trecea, fără experienţă şi disciplină scenică ! A fost nevoie doar de un singur incident major şi Cenaclul Flacăra a fost desfiinţat !

      În octombrie 1986, criticul Laurenţiu Ulici l-a invitat pe Adrian Păunescu la Festivalul de poezie de la Sighetu Marmaţiei. Poetul avea domiciliu forţat la Bistriţa Năsăud, iar de venit până în Maramureş era nevoie de o maşină, benzina era raţionalizată şi supliment se putea obţine doar la intervenţia unui şef local. Păunescu a venit la Serile de la Deseşti, o ieşire în public la Sighetu Marmaţiei era riscantă. Am avut privilejul să-l aştept în staţia PECO. Nu a vrut să discutăm în perimetrul staţiei, aşa că ne-am plimbat până la Şcoala „George Coşbuc”, discutând despre festival, despre personalităţile venite la eveniment. Păunescu a întrebat de numeroase persoane, uimindu-mă cum le-a reţinut numele multor maramureşeni, mulţi nefiind mari personalităţi. În Staţia PECO se aflau, la întoarcere, băieţii de la securitate.

       La Deseşti Păunescu a recitat „Doina” lui Eminescu, a spus lucruri care în mod sigur au rămas în memoria celor prezenţi. Cu acest prilej am scris o poezie dedicată Marelui Poet. Atunci nu am avut curajul să o semnez, dar am făcut să circule printre cei prezenţi la festival. Peste un timp primul secretar m-a întrebat dacă ştiu cine a scris poezia - probabil caracterele maşinii de scris m-au desconspirat.

      Anii au trecut, Păunescu a făcut pariu că va reface cenaclul şi a realizat spectacole noi, din care a făcut parte şi sigheteanul Marin Pihuleac, pe atunci prof. la Casa de copii şcolari din Sighetu Marmaţiei. Puţini ştiu că un deputat sighetean, din motive pe care noi nu le vom face publice, dorea să desfiinţeze Casa de copii şcolari din Sighetu Marmaţiei. Păunescu a intervenit şi instituţia a fost salvată. Ansamblul „Voinicelul”al Casei de copii şcolari din Sighetu Marmaţiei, poate cea mai performantă formaţie de copii din oraş, cu numeroase premii naţionale şi internaţionale, a fost invitat la Consiliul Europei de la Strasbourg din iniţiativa lui Adrian Păunescu. Poetul a intervenit la Ministerul de externe pentru a putea obţine mai uşor vizele pentru Franţa. Spectacolul a avut loc în prezenţa poetului, a delegaţilor din ţările europene (mai puţin a celor din România). Delegaţii au aplaudat spectacolul prezentat de copiii unei instituţii de ocrotire din România (într-o perioadă când casele de copii erau prezentate ca adevărate dezastre).

      Rândurile de mai sus, pot părea de o mare banalitate, dar faptă cu faptă, adunate la un loc, ne dau dimensiunea unui Mare Om, a unui Mare Român ! Păunescu a sădit sentimentul patriotic în sufletul multor generaţii, a cultivat poezia şi muzica de calitate, frumosul ce ne face cu adevărat mai buni !

      Opera sa poetică îl aşează în galeria marilor noştri poeţi ai neamului !

        Anotimp pentru poezie

                  ( lui Adrian Păunescu- 11.10.1986 )

Octombrie a ruginit în frunze.

Miroase-a rod binecuvântat.

Lumina a-ncremenit pe buze

Tot ce-am avut de spus şi am uitat.
Sunt pline aprozarele de fructe,

Pieţele-ncărcate de legume,

Oraşu-i sufocat de cozi prea multe

De ştirile contradictorii de prin lume.
Veşti proaspete despre-narmare,

De noi tratate pentru pace,

Cresc semnul nostru de-ntrebare

Ce-n fiecare suflet zace .
Şi totuşi, am furat de prin şedinţe

O clipă să ne primenim frumos,

Ne-am îmbrăcat după cerinţe

În strai de poezie-armonios.
Se-ntâmplă deci un lucru minunat

În toamna-aceasta pastelată,

Un lucru sigur, de-am uitat

De griji şi notele de plată.
La telefon o nouă convorbire:

Aflăm ca şi un fulger de lumină

Că-n urbe a făcut popas

Un POET să cumpere benzină.

...................................................
Nu poţi lega la colţ un geniu,

O minte care naşte poezie !

Am alergat ca după-un premiu

Să-i cerem înlesniri la primărie !

E-o trecere...în fuga mare...

De-aceea să ne bucurăm cum se cuvine

Când poezia e la rang de sărbătoare,

Cât vrem, şi cât mai ştim de bine !

T.D.I.