Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

A scris lucări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)…

Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Text:  Claudius Aeliani în latină, engleză şi română

Latină Liber Undecimus, 11.1: < Hyperboreorum gentem, et Apollinis apud eos honores, non modo poetae, sed alii etiam scriptores celebrant; et inter alios Hecataeus, non Milesius ille, sed Abderita. Is cum et alia quaedam, nec pauca nec vilia, referat, quae in praesentia recitari nihil attinet; ea in aliud tempus differentur, quo et mihi narrare jucundius, et aliis forsan audire sit commodius: quae vero praesentis sunt instituti, ea nunc solum exponam. Apollini igitur sacri sunt Boreae et Chionis filii, tres numero fratres, sex cubitorum proceritate. Hi cum solenne sacrificium stato et praefinito tempore peragunt, innumera cycnorum examina e Rhipaeis ut ipsi appellant¹ montibus advolant; qui ubi templum volando circumvecti fuerint, et veluti lustrarint, in septum templi descendunt, quod et spatio amplissimum est, et specie pulcherrimum. Cum autem cantores vernaculo musicae genere deum celebrant, et simul citharistae suavissimam melodiam cantantium choro adsonant: cycni etiam ipsis concinne accinunt, nec usquam absona aut inepta voce aberrant; sed tanquam incitamentum et auspicium cantus a chorodidascalo editum secuti, peritissimis carminum sacrorum decantatoribus concinunt. Hymno jam perfecto, volucris ille chorus, ut ita dicam recedit, postquam solito sibi dei celebrandi munere est defunctus, ac divinos honores per totum audivit diem, simulque et ipse cantavit, et oblectavit alios.>. (preluat de pe site-ul educaţional al Univ. din Chicago).

Engleză 11.1: < The race of the Hyperboreans and the honours there paid to Apollo are sung of by poets and are celebrated by historians, among whom is Hecataeus, not of Miletus but of Abdera. The many other matters of importance which he narrates I think there is no need for me to bring in now, and in fact I shall postpone the full recital to some other occasion, when it will be pleasanter for me and more convenient for my hearers. The only facts which this narrative invites me to relate are as follows. This god has as priests the sons of Boreas and Chione, three ** in number, brothers by birth, and six cubits in height. So when at the customary time they perform the established ritual of the aforesaid god there swoop down from what are called the Rhipaean mountains ** Swans in clouds, past numbering, and after they have circled round the temple as though they were purifying it by their flight, they descend into the precinct of the temple, an area of immense size and of surpassing beauty. Now whenever the singers sing their hymns to the god and the harpers accompany the chorus with their harmonious music, thereupon the swans also with one accord join in the chant and never once do they sing a discordant note or out of tune, but as though they had been given the key by the conductor they chant in unison with the natives who are skilled in the sacred melodies. Then when the hymn is finished the aforesaid winged choristers, so to call them, after their customary service in honour of the god and after singing and celebrating his praises all through the day, depart.>. (preluat de pe attalus.org)

Română 11.1: <Rasa hiperboreenilor şi onorurile oferite lui Apollo sunt cântate de poeţi  şi celebrate de către istorici, între care este Hecataeus, nu cel din Milet, ci din Abdera. Multe alte chestiuni cu importanţă pe care le istoriseşte, cred că nu e nevoie să le prezint acum şi –în fapt- voi prezenta totul cu altă ocazie, când va fi mai plăcut pentru mine şi mai convenabil pentru auditoriu. Singurele fapte pe care naraţiunile sale îmi cer să le relatez sunt umătoarele. Acest zeu avea ca preoţi pe fiii lui Boreas [Vântului de nord] şi Chlone, trei la număr, fraţi prin naştere [gemeni] şi înalţi de şase coţi. Deci, când la timpul obişnuit, ritualul stabilit al zeului amintit [Apollo] din ceea e sunt numiţi Munţii Rhipean descind atrăgând lebede din nori, multe şi variate şi după ce au încercuit templul în zbor de cârd ca şi cum l-ar purifica prin zborul lor, descend în incinta templului, o suprafaţă de o dimensiune enormă şi de neîntrecută frumuseţe. Acum, oricând cântăreţii cântă imnurile lor către zeu şharpistele acompaniază corul cu muzica lor armoniaosă, deodată lebedele de asemenea în unic accord se alătură cântului şi nu scot nicio notă discordantă ori în afară tonului, astfel ca şi cum li s-ar fi dat cheia de la dirijor ele cântă la unison cu nativii pricepuţi în melodiile sacre. Apoi, când imnul se termină, menţionatele coriste înaripate, să le spunem astfel, după obişnuitul lor serviciu în onoarea zeului şi după cântarea şi celebrarea [înălţarea] rugăciunile de laudă ale sale de-a lungul întregii zile, pleacă.>.

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet