Legiunea XIII Gemina, familia Tolstoi şi Napoleon Bonaparte Imprimare 520 Afişări
Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE   
Joi, 22 Octombrie 2020 07:06

Că etnonimele erau frecvente în armata romană ştim deja. Dar că numele de familie a renumitei familii de scriitori Tolstoi constituie un etnonim derivat dintr-un nume tribal al tetrarhiei din Galatia deducem prin analogie fonetică (tribul Tolistobogioi conform numelui de familie Tolstoi).

Legiunea XIII Gemina a fost înfiinţată de Iulius Cezar în anul 57 î.e.n. cu ocazia intervenţiei într-un conflict intern din Galia. Ea rămâne fidelă comandantului ei, luptând împotriva trupelor lui Pompei, fiind vestită şi pentru trecerea Rubiconului. Emblema Legiunii XIII Gemina era un leu (dar nu era singura legiune cu această emblemă).

Autoidentificarea grupului aromân al fărşeroţilor (fărşălioţi) pare a fi pus în conexiune cu localitatea Pharsalus, unde s-ar fi dat o luptă cu armata lui Pompei (incert). În consecinţă, ei ar putea aparţine tot din urmaşi ai veteranilor Legiunii XIII Gemina (incert totuşi).

În localitatea Napoca, întemeiată şi denumită după ridicarea la rangul de municipiu după o vizită a lui Hadrian în 124: municipiul Aelium Hadrianum  < Sursă: Istoria României Vol. I, Ed. Acad. R.P.R., 1960, pag. 363> şi constituită pe urmele unei aşezări dacice erau atestaţi un grup de "orientali" din Galatia, Asia Mică (celţi la origine, stabiliţi în Asia Mică), amintiţi ca Galatae consistenses municipio, precum şi Asiani (probabil tot din Asia Mică). Localitatea este ulterior ridicată la rangul de colonie, colonia Aurelia Napocensis. Faptul că un membru al familiei Tolstoi avea prenumele Lev ne conduce la ideea că ei ar descinde din veterani ai Legiunii XIII Gemina (probabil urmaşi ai grupului de "vlahi silezieni" centraţi pe localitatea modernă Opolie şi răspândiţi ulterior în est ?).

Pe de altă parte, în anul 1864, principele României Al. I. Cuza (principatelor Unite Moldova şi Ţara Românească) îi dăruie împăratului Franţei, Napoleon al III-lea o diplomă militară romană a unui veteran din Vexillatio Equitum Illyricorum din 22 martie 129 (diplomă descoperită la Grojdibod, Olt)  Sursă: V. Cândea-Mărturii româneşti peste hotare, Vol. 2, Ed. Biblioteca Bucureştilor, 2011, pag. 179. Tot împăratul Napoleon al III-lea al Franţei solicită reproducerea în cupru galvanic a columnei lui Traian, realizată la uzina Oudry din Auteuil în 1861-1862. Sursă: V. Cândea-Mărturii româneşti peste hotare, Vol. 2, Ed. Biblioteca Bucureştilor, 2011, pag. 178.

Presupunem, dar nu cu maximă certitudine, că prin diploma militară romană descoperită la Grojdibod, avem o primă atestare a (pre)numelui Napoleon (probabil compus din reducerea numelui unei localităţi Napo- şi respectiv simbolul legiunii: -leon). Putea fi un prenume auto-atribuit al unui călăreţ ilir ?, în cadrul unei frăţii de arme, exclusiv ca supoziţie (!?). Numele localităţii prescurtate poate fi: de la o localitate gen Neapole-Napoli sau de la Napo-ca (înfiinţată cu puţin timp anterior. Să fi fost totuşi un soldat de origine daco-moesică ?) !? Din păcate nu cunoaştem cu exactitate textul propriu-zis al diplomei, iar atestarea prenumelui constituie doar o supoziţie, care trebuie confirmată de surse adecvate.

Prenumele Napoleon are incidenţă destul de mare în România (în Franţa este mai puţin frecvent; Napoleon I Bonaparte era corsican de origine) conform abonati.ro (peste 100 de abonati poartă acest prenume), iar în comuna Glina de lângă Bucureşti el se regăseşte şi ca nume de familie (!?) al unei doamne din această localitate. Nu putem specula asupra originii daco-moesice decât cel mult la soldatul din diploma de la 129 şi nici măcar pentru acesta (dacă numele său e conform presupunerii, căci e posibil să fi fost ilir), iar ulterior, în cadrul frăţiei de arme, numele posibil răspândindu-se la soldaţi de diferite origini şi la descendenţi ai acestora (atribuire inter-generaţională ? Putea totuşi să fie un nume de sorginte ilirică, fie derivat dintr-un nume tribal ?, fie poate din localitatea Pola din Istra, ca un derivat compus din numele acestei localităţi. De asemenea, preocuparea lui Napoleon al III-lea pentru istorie îmi pare naturală, iar frecvenţa mare a numelui în România poate fi ca preţuire pentru acest prieten adevărat al românilor: Napoleon al III-lea. Şi nu faţă de Napoleon I cu care românii au avut mai puţină tangenţă).

 Revista Historia redă unele informaţii, dar nu redă toate numele din diplomă. Este posibil ca numele Napoleon să nu fi fost atestat în această diplomă, iar asocierea pe care am propus-o să fie hazardată.

  Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse scrise şi internet, preluate într-o lucrare literară


Share