Caracterul fiduciar al ducaţilor munteneşti ca sursă a conflictului comercial cu negustorii saşi Imprimare 357 Afişări
Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE   
Miercuri, 21 Octombrie 2020 06:59

                Voievodul Vlad al II-lea Dracul (1436-1442; 1443-1447) a bătut (sub protecţia deplină a regelui Sigismund I de Luxemburg şi cu însărcinări de autoritate din partea acestuia pentru menţinerea ordinii în estul Transilvaniei) la monetăria din Sighişoara o monedă proprie Ţării Româneşti: ducatul muntenesc între 1433-1435. Lui  Vlad al II-lea Dracul, susţinut de Sigismund I de Luxemburg (1386-1437) îi fusese concesionată activitatea monetăriei  de la Sighişoara. Aceasta funcţionează până în 1443. Se bate deci ducatul muntenesc (un vultur cu aripi întinse şi capul întors spre dreapta, respectiv un dragon înaripat cu coadă de şarpe). Ele erau bătute  din billon sau bronz argintat şi aveau un caracter mai degrabă fiduciar (cu o valoare convenţională, bazată pe încredere). Vlad Dracul scrie negustorilor braşoveni să utilizeze noua monedă, asemenea celor sibieni, ameninţând că dacă află pe cineva că umblă cu ducaţi vechi, "rău îi va face".

                În Transilvania, impunerea colectării taxelor în monedă nouă de către autorităţile ecleziastice (probabil ca rezultat a unei reforme monetare a regelui Sigismund I de Luxemburg) conduce la declanşarea unei mari răscoale ţărăneşti (aşa numita răscoală de la Bobâlna 1437-1438). Deci şi activitatea lui Vlad al II-lea Dracul este urmare a unei reforme monetare iniţiate de regele maghiar (Vlad Dracul ar fi supervizat emiterea dinarilor regali ungureşti cu sigle S-A: Segesvar-Antonius). Numai că ducaţii munteneşti aveau o valoare simbolică, impusă pentru schimb comercial intern. Totuşi, au circulat mai întâi în Transilvania (detalii în articolul Katiuşei Pârvan-"Câteva consideraţii privind activitatea monetară a lui Vlad Dracul", SCN 10, 1993, pag. 101-107).

                În anumite situaţii, regii ungari emit interdicţii de utilizare a unor ducaţi munteneşti emişi sub dăneştii: Dan al II-lea (1420-1431 cu întreruperi: domn alternant Radu al II-lea Prasnaglava)  şi Vladislav al II-lea (1447-1448; 1448-1456) (Sursă: Bogdan Costin- "O serie monetară necunoscută a Ţării Româneşti din secolul al XV-lea, atribuită voievodului Vladislav al II-lea).

                Între disputele generate de negustorii saşi, în special de cei braşoveni, sunt menţionate acţiuni represive ale lui Vlad Ţepeş în anii 1457, 1459, 1460.

                Este posibil ca unele acţiuni represive ale lui Vlad al II-lea Dracul să îi fi fost ulterior atribuite nemeritat fiului său Vlad Ţepeş.

                Care să fi fost totuşi sursa conflictului ? Căci cele mai multe tranzacţii se bazau pe troc şi numai taxele vamale se plăteau în monedele propriu-zise ?

                Ca o presupunere, patronajul asigurat de Vlad al II-lea Dracul unor activităţi comerciale şi tocmai circulaţia precedentă a ducaţilor de aramă (din billon) emişi la monetăria din Sighişoara aflaţi pe teritoriul Transilvaniei ar fi fost sursa conflictului sub Vlad Ţepeş. Această masă monetară (de sorginte externă, existentă încă în Transilvania) venea în Ţara Românească sub Vlad Ţepeş unde căpăta o valoare diferită (convenţională). Posibil şi încă existenţa ştanţelor (nicovală "fixă" şi daltă "mobilă") în Transilvania şi ulterior şi emiterea de reproduceri până la 1443 (şi poate şi după data încetării activităţii monetăriei, deşi incert !?) să fi reprezentat o sursă de conflict (voievozii aveau informatori: într-o povestire se spune că un negustor care pierduse o pungă cu 1.000 de galbeni ar fi promis o recompensă de 100 de galbeni. Când i se aduce punga, refuză să dea recompensa sub pretextul că erau doar 900 de galbeni. Găsitorul se duce la Vodă, plângându-se de situaţie şi de faptul că onestitatea îi fusese pusă la îndoială. Vodă porunceşte să fie adus negustorul şi "ascultând şi pe unul şi pe altul şi punând vorbele ambilor în cumpăna dreptăţii, văzu în care parte bate. Apoi, uitându-se ţintă în ochii neguţătorului" decise: solicită punga de la negustor şi i-o dă găsitorului, spunându-i că acolo erau doar 900 de galbeni, dar punga lui avea 1.000 !? Deci să caute punga de 1.000 de galbeni. Povestirea poate să fie o relatare exagerată !? Sursă: BPT361: Dela Dragoş la Cuza Vodă- Legende populare româneşti, pag. 89-91, conform Ispirescu Petre- Poveşti despre Vlad vodă Ţepeş, Operă postumă, cernăuţi, 1936) 

    Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse scrise şi internet, preluate într-o lucrare literară

 
 

Share