Ne e frică de întuneric, de necunoscut şi nou

 

De parcă am ţine mult spre infinit

 

Şi chiar dacă…

 

Neputinţa ne împinge în aval

 

Răzvrătiţi, vrem a trece în ideal

 

Realizând că totul e în zadar.

 

Şi sufletul de om sărman

 

E nou şi vechi ca la început

 

Înfricoşat de vremuri reci

 

De demult.