Când liniștea ...(poezie de Gabriela Cosovan) | 821 Afişări |
Joi, 25 Februarie 2016 09:30 |
Liniștea e atât de adâncă
Că-ți aud gândurile
Care mă cheamă...
E o iluzie oare?
Îți simt sărutările.
Pielea îmi tremură
Sub căldura lor.
Îmi încleștez pumnii
În încercarea de a
Te opri lângă mine.
Pentru o clipă...
Doar pentru o singură clipă
Rămâi...
E târziu... sau devreme ...
Te aștept să ne învelim
Iubirea cu timp.
O fantă de lumină
Te-alungă din visul meu.
Îți șterge urmele sărutului
Și mângâierea de astă noapte.
Rămân singură gustând
Din lacrimile dimineții.
Încă îți pot auzi urmele
Ce pleacă tiptil pe vârfuri
Închizând ușa după ele.
E atât de pustiu
De parcă nu ai locuit
Nicicând la mine în suflet.
|
Ultima actualizare Joi, 25 Februarie 2016 09:56 |