Pacea (poezie de Antonia Zavalic) Imprimare 815 Afişări
Scris de Antonia Zavalic   
Joi, 06 August 2015 06:06

ești mai sus decât într-un tablou de Klimt
strălucind prin toți porii
ești un Quijote nou nouț
ai cele mai frumoase vise 
care se zdrobesc de câte ori vine seara 
dar știi că undeva adânc înlăuntrul tău
norii minții n-au nimic de-a face cu
liniștea care erupe
de aceea
nu-ți pasă dacă viața te-a făcut poet sau mecanic de mori de vânt,
o fi același lucru. Eu încă trăiesc absorbind universul și temerile lui
știind că tot ceea ce am de făcut este să iau pe
cineva în brațe când afară se întunecă
și căldura se pierde 
căldura pe care încă o pot mirosi iarna în rochița roșie cu trandafiri.
Așa îmi amintesc fiecare vară
cu niște
vârfuri de plete roșii ascuțind sângele
pe oriunde am mers 
nu cred că am găsit un loc mai curat 
decât Cimititul Hajongard de pe strada Avram Iancu din Cluj,
acolo unde vara se rătăcește printre morminte
îmi amintesc că 
odată am stat în fața unui cavou iar un om mi-a spus condolenațe
ba chiar s-a oferit să măture frunzele
odihnite acolo de câteva anotimpuri bune 
 
AUTOR: Antonia Zavalic
5 august 2015

Share